„Animale sacre ale faraonilor” ne introduce în lumea celor mai adorate necuvântătoare ale Egiptului.

Nu era rău să fii în pielea unei pisici, a unui taur sau a unui berbec în Egiptul antic. Aceste animale erau considerate sfinte şi tratate cu toate onorurile ce decurgeau dintr-un asemenea rang. Hrana nu le lipsea niciodată, iar cei care îndrăzneau să ucidă un animal sacru plăteau cu viaţa. Mai mult, artiştii vremii se întreceau în a reprezenta diverse zeităţi ale Egiptului sub forma acestor necuvântătoare sau sub cea a unor plăsmuiri cu trup de om şi cap de animal.

Taurul, zeul teluric

Zeul Horus era întruchipat de un şoim, zeiţa Bastet era reprezentată de o pisică, ibisul era emblema lui Toth, zeul lunii, Hathor era reprezentat sub forma unei vaci. Şacalul era întruchiparea zeului Anubis, cel care însoţea sufletele morţilor pe lumea cealaltă.

Unul dintre cele mai adorate animale ale egiptenilor era taurul, Apis, identificat drept întrupare a lui Ptah, zeul pământului. Simboliza forţa, regenerarea, fecunditatea, iar exemplarele alese pentru a li se acorda onoruri divine trebuiau să fie de culoare neagră, să aibă o pată albă în frunte şi o altă pată albă, în formă de semilună, pe şoldul stâng.

Adorata pisică

Bastet, reprezentată ca o pisică, era considerată zeiţa muncii, protectoarea naşterilor şi a căminului şi personificare a feminităţii, a blândeţii. În acelaşi timp, aceasta era şi stăpâna manifestărilor viclene şi agresive. Când într-o casă murea o pisică, membrii familiei şi servitorii îşi rădeau sprâncenele, în semn de doliu, iar patrupedul era îmabălsămat şi înmormântat cu onoruri într- un loc sacru. Dacă murea o pisică dintr-un templu, întreaga comunitate respecta doliul.

DESCOPERIRE

Îngropate în aur

În 1860, arheologii au făcut o descoperire u