Comisiile de la noi ar putea exploata decizia UEFA în cazul croatului

Povestea e simplă, dar consecinţele ei vor naşte complicaţii importante şi la noi sau, mai ales, la noi. Aşadar: Arsenal-Celtic în preliminariile Ligii Campionilor, Arsenal aproape calificată după 2-0 în tur pe Celtic Park. Minutul 28 al returului, Eduardo scapă cu portarul, încearcă să-l dribleze şi cade în careu, fără să fie atins, după cum vor demonstra reluările. Arbitrează spaniolul Mejuto Gonzalez şi, cît e el de Elite Category Referee, nu vede simularea şi dă penalty. Gol, meciul e ca şi jucat, se termină 3-0 pentru Arsenal, “end of story”. Însă Celtic e de altă părere şi îl reclamă pe Eduardo la UEFA, care UEFA vede înregistrările şi îl suspendă pe croat două meciuri de Liga Campionilor, în baza unui punct din regulament care permite pedepsirea trişorilor şi post-factum. De aici încolo, începe o avalanşă de comentarii şi interpretări, bazate în principal pe aceeaşi întrebare: cum aflăm ce e în mintea jucătorului, de unde ştim că a simulat?

Arsene Wenger îşi apără omul şi emite o idee logică: după meci putem să dezbatem obiectiv doar penaltyul, nu şi intenţia jucătorului. Dar cum Wenger e parte interesată, judecata lui poate ridica semne de întrebare. Bineînţeles că Sir Alex Ferguson a fost de acord cu decizia suspendării, în numele acestui nou trend din fotbalul european care ar urma să-i descurajeze pe simulanţi, dar şi în numele instrucţiei pe care Arsenal i-a făcut-o în campionat sezonul trecut. Apar şi alte întrebări simple şi la obiect: de ce să stea Eduardo două etape, cînd arbitrul e cel care a greşit? Mejuto Gonzalez încasează mii de euro pentru un meci de Liga Campionilor, să facă bine şi să deschidă ochii la astfel de faze.

Apoi: dacă penaltyul ar fi fost ratat, plîngerea lui Celtic mai avea justificare? Dacă se poate modifica după meci bilanţul disciplinar, d