La 15 septembrie 1989 fiul meu începea clasa a II-a. Ca şi în anul precedent a fost aceeaşi nebunie: alergătură după ghiozdan, rechizite, pantofi, uniformă şi, mai ales, după cămăşile pepite care îi trebuiau la uniformă. Ideal era să am două sau trei ca să-mi ajungă să-l pot schimba toată săptămâna, dar... era cam greu. Nu se prea găseau!
"Mă, de ce nu încerci tu să-ţi faci o relaţie la un magazin de îmbrăcăminte? Faci şi tu un troc: ea îţi dă cămăşi, iar tu îi faci rost de manuale?", mi-a zis o prietenă într-o zi. Deci, aveam mare nevoie de o cunoştinţă la un magazin cu articole de îmbracăminte. Genial! Dar unde să găsesc eu o vânzătoare care să aibă nevoie de manuale? Deci, musai, să aibă copil şi să fie în clasele primare!!! Cum puteam face eu rost de manuale şi de mult căutatele caiete speciale? Ei! Erau caiete speciale de română, de matematică, parcă şi de desen. Pentru că lucram în sistemul editorial aveam avantajul că mă puteam înscrie pe o listă la CIP (Centrala Industriei Poligrafice) şi, contra cost, cumpăram toate manualele şi caietele speciale de care avea Alex nevoie şi nu numai el. Puteam procura caiete şi pentru toată clasa, dacă era necesar.
După nenumărate telefoane şi intervenţii (m-au ajutat şi colegii) am găsit o vânzătoare la Cocor, o fată foarte drăguţă, care avea şi ea copilul tot în clasa a II-a şi nu găsise mult căutatele caiete speciale. Am sunat-o (o chema Cristina) şi ne-am dat întâlnire la renumitul magazin în care nu se găsea mai nimic! Aflasem că are nevoie de câte două caiete (de clasă şi de curat) din fiecare. Am mers, le-am cumpărat şi am plecat la întâlnire. Mai erau doar câteva zile până să înceapă şcoala, iar fiul meu era "agitat" pentru că nu avea cămăşi (măcar una!!), iar cele de cu un an în urmă îi rămăseseră mici.
M-am întâlnit cu fata la raionul cu lenjerie pentru femei (aşa se chema, da
