Horia-Roman Patapievici: „În 1993, apărea în revista «Daedalus» un studiu dedicat televiziunii, cu titlul «Servitoare necredincioasă, jefuitoare a timpului» («Thief of time, unfaithful servant»)”. Sursa: Codrin Prisecaru
Autorul, John Condry, avertiza că se petrece ceva îngrijorător azi cu copiii noştri: indiferent de mediul lor social, copiii americani au ajuns să petreacă în medie 40 de ore în faţa televizoarelor; alături de cele 40 de ore petrecute la şcoală, le mai rămân numai 32 de ore pentru socializarea în familie şi cu prietenii - ceea ce înseamnă că modul tradiţional de formare şi de socializare ale copiilor, bazat pe contactul uman direct, tinde să fi înlocuit cu un altul, bazat pe înstrăinare şi pe manipularea imaginilor.
Nu doar exerciţiul responsabilităţii personale tinde să dispară, ci şi controlul moral asupra faptelor vieţii, care până la această mutaţie aparţinuse familiei, în primul rând, şi, apoi, şcolii.
Din neglijenţă şi comoditate, copiii au fost daţi în mâinile lipsite de scrupule ale producătorilor de televiziune, care nu ţin seama decât de dorinţa patronilor (care cer profit) şi de verdictul ratingului (care le aduce bani).
Educaţia a ajuns să depindă de valori din zona producerii cu orice preţ a banilor. În trecut, depindea exclusiv de zona moralei şi a religiei. Or, televiziunea instruieşte prin foamea de senzaţional.
În lumea noastră, senzaţionalul care face rating ţine de sex, de violenţă, de scandal. Tonul general de tratare a oricărui subiect este lipsa de scrupule. Dimpotrivă, familia tradiţională instruia prin impunerea unor standarde generale de excelenţă morală. Chiar dacă ipocrite ori inaccesibile, valorile predicate erau înalte. Tonul general era dragostea de părinte şi grija de educator.
Invocând statistici şi studii de specialitate, John Condry arată