E simplu cât timp cea mică îmbracă păpuşi, se împiedică în piruete în costumul de balerină şi crede că cel mai bun prinţ e tata. E greu însă când intră în scenă alţi prinţi. Sursa: NorthFoto

Se spune că relaţia tată-fiică poate fi una specială când părintele ştie să interacţioneze cu copilul, şi că sentimentul de „fata lui tata” le conferă fetiţelor un mare grad de siguranţă şi de mândrie.

Pentru tată, lucrurile sunt simple cât durează copilăria şi sunt adoraţi de fiicele lor, pentru care doar în desene animate mai există eroi la fel de puternici. Situaţia se complică în adolescenţă, când mitul începe să cadă, iar tatăl simte că locul lui pe soclu e ameninţat. Aşa că ar sta cu puşca în braţe când vreun peţitor îi conduce fata acasă şi ar supraveghea-o cu ochi de vultur când iese din casă.

Teoria lui Freud: un partener ca tata

În copilărie, fetele sunt fascinate de tatăl lor, figura acestuia fiind cea mai puternică şi dominatoare dintre cele care reprezintă sexul opus. Psihologul Laura Melniciuc spune că nevoia de siguranţă şi de protecţie le apropie pe fete de taţi care, atât datorită fizionomiei, dar şi rolului social de protector sunt percepuţi ca dominanţi în raport cu mama.

Psihanaliştii, în frunte cu Freud, au arătat că relaţia cu tatăl este cea care determină şi modul în care fata îşi va alege partenerul de viaţă. „Căutăm un partener care are un caracter şi o imagine fizică asemănătoare tatălui, dacă relaţia a fost una apropiată, sau unul care să suplinească lipsurile resimţite în relaţia tată-copil, deci diferit de tată ca personalitate”, numeşte psihologul câteva idei dezvoltate în jurul teoriei freudiene.

„Mi-e teamă să nu se ascundă de mine”

Codruţ este tatăl a doua fete, de 13, respectiv 8 ani şi spune că îl sperie atât de mult adolescenţa lor încât şi-ar lua concedi