Preşedintele Barack Obama a anunţat săptămâna trecută revizuirea planului privind scutul antirachetă care urma să fie ridicat în Polonia şi Cehia pentru apărarea Europei. Avându-se în vedere împunsăturile din anii precedenţi pe această temă între Washington şi Moscova, la o primă vedere diplomaţia Federaţiei Ruse a ieşit învingătoare. Nu degeaba Moscova şi-a fixat ca obiectiv al spionajului său influenţarea pe orice cale a deciziei administraţiei americane.

Federaţiei Ruse i-a fost mai simplu să creeze atmosfera propice intereselor sale în Cehia şi Polonia, dar anunţul lui Obama nu face decât să arunce o pâclă deasă peste mişcările strategice ale SUA pentru orbirea curioşilor. Esenţial este faptul că Washingtonul şi-a intensificat atenţia şi efortul diplomatic, informativ, militar, ştiinţific, politic şi tehnologic înspre statele care ameninţă lumea cu rachete: Iranul şi Coreea de Nord. Robert Gates, şeful Pentagonului, a afirmat că Iranul îşi dezvoltă mult mai rapid programul rachetelor sale Shabab 3, cu rază scurtă şi medie, decât se estima în urmă cu câţiva ani. În acelaşi timp, atât Pentagonul, cât şi Casa Albă au anunţat că progresele tehnologice ale SUA fac în acest moment posibilă altă abordare a scutului antirachetă.

Şi chiar au americanii cu ce se lăuda în această privinţă. Dacă ne uităm la întregul complex dezvoltat la nivelul planetei de Washington, de la an la an capabilităţile au crescut surprinzător.

În acest moment nu mai este un secret că Forţele Aeriene americane au în dotare un avion care poate distruge cu laser rachete aflate în zbor, iar testele făcute în ultimul an au confirmat aşteptările. Apoi, tot în ultimii ani, crucişătoare, distrugătoare americane şi diferite platforme de senzori au fost integrate în programe speciale de apărare aeriană, precum Aegis. Nu în ultimul rând, a fost testată doborârea de sateliţi