Vladimir Tismăneanu: „A încetat din viaţă Irving Kristol, gânditor social original, fondator al curentului neoconservator, fost editor al revistelor «Encounter» şi «Public Interest», figură de vârf a ceea ce s-a numit cercul intelectualilor din New York”.

Kristol a acţionat ca un intelectual public, s-a implicat în marile controverse, uneori le-a declanşat. Era un idealist sceptic, un gânditor fără iluzii, dar cu idealuri. Nu a fost autorul unor tratate de istoria ideilor, a preferat stilul comentariului politico-sociologic bine informat şi al editorialelor remarcabile prin coerenţă şi francheţe.

Neoconservatorismul a fost şi rămâne, din perspectiva întemeietorului său, o nouă sinteză, un efort de regândire a structurilor instituţionale în consonanţă cu o tradiţie pe care, spre deosebire de mulţi dintre amicii săi formaţi la City College din New York în anii '30 şi 40, el a învăţat să o admire şi să o cultive.

Kristol a fost un partizan al moderaţiei. În 1964, referindu-se la o afirmaţie a candidatului prezidenţial republican Barry Goldawater, Kristol scria: “Extremismul în apărarea libertăţii este întotdeauna un viciu deoarece extremismul este un alt nume pentru fanatism”.

Kristol a fost primul din acel cerc („the Family”) care s-a despărţit de iluziile stângii liberale, mai ales cele legate de ingineria socială implicată în strategiile acţiunii afirmative şi ale întregii ideologii numită “Great Society”. Eseul său, “Reflections of a Neoconservative”, a devenit o referinţă clasică. Îi repugna exhibiţionismul de orice fel: estetic, ideologic ori politic. Rostea adevărul calm şi lucid.

Acolo unde Norman Mailer ori Gore Vidal se distrau de-a revoluţia, Kristol vedea pericolul degenerării anarhiste. El a susţinut importanţa revistelor relativ mici, considerând că dezbaterile dintre intelectuali pot duce l