La fiecare început de an şcolar, hunedoreanca nu-şi mai vede capul de treabă. Comezile de costume pentru elevi curg ca pe bandă rulantă. PROFIL

Născută. 27.02.1955, Stănija, jud. Hunedoara.

Studii. superioare.

Experienţă. 15 ani de activitate în construcţii, 17 ani de activitate în confecţii.

Familie. Căsătorită, doi copii.

Deşi şi-a început activitatea pe piaţa forţei de muncă în sectorul construcţiilor, întrucât a studiat în acest domeniu, pasiunea nativă pentru croitorie nu i-a dat pace, iar, în cele din urmă, a determinat-o să-şi deschidă o afacere proprie în confecţii-textile. Cu un tată tâmplar, fiica a moştenit acelaşi talent pentru lucrul manual.

 „Am două surori mai mari, iar pe vremea când eram copile şi hainele lor nu li se mai potriveau, mama mi le dădea mie. Eu le purtam, însă le ajustam potrivit gusturilor mele”, a declarat Aurelia.

Transfer la munca fină

Anii ’90 au însemnat declinul construcţiilor, motiv pentru care hunedoreanca a trebui să se reprofileze. După 15 ani de activitate în acest sector, uneori fiind prezentă chiar şi pe şantier, visul său a devenit realitate. Întrucât era deja cu „toiagul în mână”, Aurelia Gherman a ales croitoria. „Aveam multe prietene care erau mămici şi am început să fac uniforme pentru copiii lor, care erau elevi. Prima colaborare am avut-o cu Şcoala Generală Andrei Şaguna din Deva, iar pe parcurs am început să croiesc uniforme şi pentru şcolarii din alte instituţii”, a adăugat croitoreasa.

Confecţie dificilă

Potrivit acesteia, a face uniforme pentru copii reprezintă o confecţie dificilă, întrucât trebuie să ai în vedere trei părţi: profesori, elevi şi părinţi. Nu toată lumea poate fi mulţumită pe deplin, iar hunedoreanca este de părere că „uniformele sunt făcute pe placul unora şi cu scopul de a-i conforma pe