Mircea Cărtărescu: „Vechiul meu amic Florin Iaru intră, la miezul nopţii, pe messenger şi-mi scrie: «Te-am văzut la Realitatea TV pe listele pro şi contra Băsescu». «Serios?», îi răspund, «Şi pe care listă m-au pus?»”. Sursa: Mediafax
L-am întrebat mai mult în glumă, pentru că Florin şi cu mine „agreed to disagree”, cum se spune, de multă vreme în privinţa opiniilor politice. Şi oricum ştiam că am, în general, o imagine de pro-băsescian. „Păi, tocmai asta e, te-au pus la anti- Băsescu, sunt consternat”, zice el.
Eu nu sunt consternat. Sunt doar foarte departe. De-aici, din Berlin, unde-o să stau câteva luni (din păcate nu cu burta la soare), şi băsescienii, şi anti-băsescienii, şi Băsescu însuşi se văd foarte mici. Toamna e aurie în Wilmersdorf, arborii sunt patriarhali ca în Mateiu Caragiale, oamenii trec pe biciclete relaxaţi...
În parcuri, câte-o mamă foarte tânără somnolează lângă un landou cu gemeni. La Lidl, vânzătoarea-ţi zâmbeşte de parcă i-ai fi logodnic. Câte-o după-amiază-ntreagă circulaţia e-ntreruptă fiindcă trec maratoniştii amatori, împleticindu-se de oboseală. Nimeni nu pare să nu poată dormi de grija lui Băsescu.
Sunt şi aici pe stâlpi panouri cu câte-un cap de politician care spune: „Landul nostru merită mai mult”, „Soluţia crizei o au doar verzii”, „Noi avem puterea”. Nimeni nu este însă pasional, înverşunat, isteric pro sau anti-Merkel, de pildă.
„Alegerile anul ăsta sunt plicticoase”, îmi spune un coleg german de la facultate: „E stabilitate politică, nu se poate întâmpla, practic, nimic spectaculos. Nici măcar criza nu a animat prea mult peisajul”.
Îmi doresc şi eu alegeri plicticoase, şi în general o viaţă plicticoasă într-un oraş burghez şi prosper, sunt sătul de freak-shows şi de bădărănie. Îl admir mult pe Caragiale pentru tot ce a scris, dar cred că faptul genial
