Alessandro Baricco este un intelectual atipic, atât ca experienţă de viaţă, cât şi ca stil. A scris volumul ,,Barbarii.Eseu despre mutaţie”, tradus de Humanitas, în foileton, simţindu-se atras de ,,fragilitatea acestui lucru: e ca şi cum ai scrie în aer liber, în picioare pe un bastion, cu toată lumea uitându-se la tine şi vântul care bate”.
La bursa bârfo-analizei culturale, sunt bine cotate două idei contradictorii: ,,lumea nu mai citeşte” şi ,,editurile sunt interesate numai de profit”.
Dacă prima ar fi adevărată, ar invalida-o pe cea de-a doua, pentru că editurile s-ar fi transformat până acum în depozite – iar Google Books n-ar fi cheltuit 125 milioane de dolari pe drepturi de autor. Pe de altă parte, cu rare excepţii, editurile nu pot crea calitatea, aşa cum nu pot crea gunoiul – piaţa se autoreglează: publicul hotărăşte ce vrea să primească, iar editurile livrează în proporţii diferite, dintr-un instinct firesc de ocupare a terenului de joc.
Totuşi, ceva adevăr există în fiecare dintre cele două clişee, numai că ele trebuie reformulate. Ce se întâmplă astăzi cu cărţile e semnul unei mutaţii profunde, însă marşul funerar al culturii ,,înalte” încă sună fals. Ca să punem diezurile şi bemolurile necesare, să luăm câteva ştiri, toate din sfera cărţii.
Un Tolstoi pentru fiecare
În America, în primele 24 de ore de la lansare, cel mai recent ,,Harry Potter” s-a vândut în 8 milioane de exemplare. La Londra, scriitorul Alain de Botton a petrecut o săptămână pe aeroportul Heathrow, scriind pe un laptop conectat la un ecran uriaş din spatele lui.
Acum câteva zile, acesta şi-a publicat noua carte: ,,O săptămână la aeroport. Jurnal de pe Heathrow”, care spune în stilul meditativ-ironic al autorului poveştile Terminalului 5. În curând, 10 000 de exemplare vor fi împărţite gratuit călătorilor.
