Cu 3 luni înainte de încă o aniversare a Revoluţiei cubaneze, a doua parte a epopeei “Che”, în regia lui Steven Soderbergh, intră pe ecranele româneşti.

De data aceasta, despre Bolivia şi moarte. De fapt, despre Guevara. Şi despre efortul lui Soderbergh de a produce o poveste cât se poate de obiectivă, plasându-se în afara unor linii partizane sau idilizante. Dacă în prima parte l-am văzut pe Che (Benicio del Toro) alături de Fidel Castro, aici revoluţionarul argentinian se distanţează de şeful cubanez. O scrisoare revelează faptul că, deşi este în continuare solidar cu cauza revoluţiei cubaneze, intenţi ile sale sunt să ducă revoluţia mai departe.

Cum Soderbergh nu e interesat nici să facă analize, nici să se lanseze în speculaţii istorice, motivele acestor mişcări nu ne sunt revelate şi regizorul (care, pentru acest film, este şi propriul său operator - sub numele Peter Andrews) se mută în Bolivia, unde Guevara, sprijinit de câţiva cubanezi, ridică o mică armată de gherilă. Bazată, printre altele, pe jurnalele boliviene ale lui Che, a doua parte a filmului se lansează, din nou, în detaliile vieţii militare.

Entuziasmul revoluţionar al lui Guevara este pus la încercare (dar nu tocmai ciuntit) de declinul sănătăţii sale, de armata prea mică şi proviziile insuficiente şi, mai ales, de faptul că localnicii nu sunt chiar pe aceeaşi lungime de undă cu aspiraţiile sale.

Bolivia şi execuţia sa sunt centrele de greutate ale acestei a doua părţi. Un alt lucru pe care Soderbergh nu şi l-a propus este să fie exhaustiv. Aşa că, despre Congo şi Venezuela, despre Dar es Salaam sau Praga, despre pelerinajul său prin Europa de Vest - numai în trecere sau deloc.

Soderbergh nu îşi propune să fie spectaculos; dimpotrivă, filmul său este un exerciţiu de răbdare (inclusiv pentru spectatori) şi perseverenţă în a furniza deta