Echipajul velierului Phoenix, Marius şi Cătălina Albu, plus echipa Televiziunii Române, Codruţa Angelescu şi Marius Neacşu, au pornit într-o nouă etapă a expediţiei: "Cu toate pânzele sus pe urmele Speranţei". Ţinta călătoriei este Marea Roşie, unde vom căuta insula care servea de ascunzătoare piraţilor lui Spânu, aşa cum scria Radu Tudoran în roman.
Am părăsit Rhodosul marţi, 1 septembrie, după prânz. După nici o oră de navigaţie liniştită în care Ismailul din mine a pregătit un borş, am intrat într-o zonă de calm plat desăvârşit. Pentru cei care nu ştiu, calm plat este atunci când, din lipsa vântului, marea este lipsită de valuri, are aspectul unui lac. Atmosfera era uşor lăptoasă, temperatura ridicată. După borşul fierbinte, toată lumea a simţit nevoia să se răcorească în apa mării. A urmat o oră de bălăceală, prilej de bucurie atât pentru echipaj, cât şi pentru echipă. Până a doua zi (2.09), la ora 10:00, motorizăm.
Un vânt de 6-8 noduri ne readuce bucuria navigaţiei cu vele. Pe seară am avut un musafir neaşteptat; stăteam de vorbă cu toţii în cabină când un peşte zburător a intrat prin hublou şi a căzut direct lângă aragaz. Voia musai să fie sacrificat. L-am curăţat şi l-am băgat în frigider, sperând ca şi alţi semeni să-i urmeze exemplul.
Joi (3.09), în cursul dimineţii, vântul a slăbit în intensitate şi am pus balonul (spineker-ul). La ora 11:00, mulineta ne da de veste că s-a prins ceva: o doradă de 2 kg. Am pregătit-o în stil chinezesc, cu legume şi orez.
Vineri (4.09), pe la ora 1 a.m., Marius prinde un calamar. Potrivit pentru un dejun "de fiţe": calamar pane cu omletă şi castraveţi muraţi. La ora 18:00 intrăm pe Canalul Suez. Trecerea din Marea Mediterană în Marea Roşie se face prin Canalul Suez.
POST SAID
Canalul Suez, a cărui construcţie a durat 10 ani, a fost deschis oficial în noiemb
