● Amintiri din Epoca de Aur " Partea I: Tovarăşi, frumoasă e viaţa! (România, 2009).

Amintiri din Epoca de Aur ar putea la fel de bine să se cheme "Comunismul pe înţelesul tuturor". Scopul lui Cristian Mungiu " producătorul şi scenaristul acestei serii de scurtmetraje " este să instruiască şi să amuze, să instruiască amuzînd. Mungiu dramatizează şase legende din epoca Ceauşescu, explicînd din mers ce însemna pe atunci o banană, ce însemna o butelie, ce însemna ziarul Scînteia etc. Unele dintre dramatizările lui sînt mai lucrate, altele " mai puţin. În a doua categorie intră Legenda fotografului oficial " cel de-al doilea scurtmetraj din cele patru care compun Partea întîi. Acesta se ţine exclusiv în poanta lui finală: un fotograf însărcinat să "mînărească" o fotografie cu Valéry Giscard D’Estaing şi Ceauşescu, astfel încît acesta din urmă să nu apară cu capul descoperit în faţa francezului, comite o gafă în urma căreia Ceauşescu apare, pe prima pagină din Scînteia, cu două căciuli " una pe cap şi alta în mînă. La fel ca într-un banc, situaţia care are parte de acest deznodămînt e schiţată extrem de sumar: fotograful vorbeşte un pic, la început, despre frica permanentă cu care trăieşte, mai vorbeşte un pic despre sănătatea sa şubredă, stăpînii săi de la Partid pocesc de două ori numele lui Giscard D’Estaing " şi ăsta-i tot filmul. Un banc, deci. Văzut la cinema sau auzit la o masă, e exact acelaşi lucru, ceea ce e un alt fel de a spune că e neinteresant din punct de vedere cinematografic. (Mulţi spectatori au o groază copilărească de ceea ce numesc "spoilere" " relatări prea amănunţite ale subiectului ", dar adevărul e că un film care chiar merită văzut nu poate fi spoiled prin simpla divulgare a ceea ce se întîmplă în el: ce-l face să merite văzut " ce-l face cinema, şi nu literatură scrisă sau orală " rezistă spunerii; dacă nu rezistă înseamnă că nu meri