Mulţi dintre dumneavoastră s-au plâns că nu au spaţiul necesar pentru o grădină. În schimb, gardurile sunt înalte şi solide şi se gândesc să se folosească de acest lucru. Iată un posibil rezultat.
Un gard solid de 2 m înălţime este un bun suport pentru o grădină verticală. Însă trebuie să vă gândiţi la câteva lucruri înainte: greutatea pe care o suportă fără să se deterioreze - şi aici trebuie să vă gândiţi la toată amenajarea, nu doar la greutatea florilor; amplasamentul - este vorba despre un gard umbrit de copacii din apropiere sau este expus toată ziua la soare? Cum anume urmează să "tapetaţi" acel gard cu pământ, pentru ca florile să aibă în ce-şi fixa rădăcinile? Cum urmează să le îngrijiţi şi care va fi durata amenajării?
STUDIU DE CAZ
Cea mai simplă variantă este să suspendaţi mai multe jardiniere în rânduri dese pe respectivul gard şi apoi să le populaţi cu plante pendente. În acest fel jardinierele în sine sunt mascate de vegetaţia care curge "în etaje". Ceva mai complicat de realizat este varianta tapetării gardului cu pământ sau manşoane de sphagnum, dar e posibil ca în timp acest lucru să ducă la deteriorarea gardului. E drept, în acest fel se obţine o grădină verticală minunată.
O altă variantă de grădină verticală este reprezentată de folosirea plantelor căţărătoare. Dacă la baza gardului aveţi un mic strat de pământ, puteţi apela la această variantă. Singurul dezavantaj este că în general plantele căţărătoare au nevoie de umbră la baza tulpinilor şi că în timp au tendinţa să desfrunzească. Totuşi, aceste inconveniente au şi rezolvare.
În imaginile alăturate vedeţi o grădină verticală "tapetată", pentru amplasament umbrit. S-au folosit trei varietăţi de begonia, cu sistem radicular mic şi tolerante la factorii de mediu. Ele se adaptează cu succes pentru tot felul de expuneri şi efectul decorativ este unul plăcut. Din păcat
