Viaţa lui Pavel Lupaş s-a împletit cu dragostea pentru lemn. Deşi nu a putut mereu să îşi urmeze chemarea, artistul popular s-a întors, după mulţi ani, la meşteşugul care îi plăcuse în copilărie. Aşa că, de 20 de ani, face tot felul de obiecte din lemn, dar mai ales măşti populare. Sursa: Andreea Dogar

"De copil mi-am făcut măşti când mă duceam cu plugul noaptea. Am făcut şi pentru alţi copii de vârsta mea", îşi aminteşte Lupaş de zilele petrecute în comuna Nereju, din judeţul Vrancea, "ultimul sat de pe Valea Zăbalei", cum îl numeşte el.

De la sudor la artist popular

La acea vreme, copilul nu îşi dedica prea mult timp meşteşugului: "N-aveai timp de stat. Erau vremuri grele. Aveai o mulţime de treburi în gospodărie". Nu a putut nici să urmeze o şcoală populară de artă, aşa că a mers la un liceu agricol din Focşani, iar apoi a ajuns să lucreze în cealaltă parte a ţării, la combinatul siderurgic Oţelul Roşu din Caraş Severin. "M-am calificat sudor şi am lucrat la o întreprindere minieră", povesteşte Lupaş.

Pe când avea 25 de ani şi-a schimbat traseul: "Prin '89 am revenit înapoi acasă. M-am căsătorit şi soţia deja lucra în artă tradiţională". Aşa că s-a întors şi el la meşteşug.

OBICEI. Se spune că măştile alungă duhurile rele

"M-am întors pentru că era greu de trăit. Nu mai dădeau curent pe la blocuri. Am zis că acasă e oricum mai bine", explică el de ce a schimbat traiul la oraş pe cel de la munte.

Anul Nou trebuie să găsească satul purificat

"Măştile se împart în două categorii, antropomorfe şi zoomorfe", îşi împărtăşeşte meşterul ştiinţa.

Figurile groteşti cu mustăţi, păr şi barbă din blană de oaie au un nas acvilin şi îşi arată printr-un rânjet bizar dinţii rari, vopsiţi în alb. Deşi nimeni nu ar dori să se întâlnească seara pe uliţă cu o asem