Cel mai anticipat şi mai comentat volum publicat în Franţa în ultimii ani, „Inamici publici”, a apărut în librăriile româneşti.
Cartea pentru care ziariştii francezi i-au descusut şi pe tipografi, în încercarea disperată de a afla detalii, a apărut zilele acestea pe piaţa din România, la Editura Polirom, în traducerea lui Daniel Nicolescu. „Inamici publici”, un meci intelectual între cel mai citit scriitor francez contemporan, Michel Houellebecq (51 de ani), şi unul dintre cei mai renumiţi filosofi de stânga, Bernard-Henri Lévy (60 de ani), a fost publicat în 150.000 de exemplare în octombrie 2008, tiraj epuizat în câteva săptămâni.
Când directoarea Editurii Flammarion a anunţat, în iunie anul trecut, că pregăteşte o carte „secretă”, scrisă la patru mâini, cu un prim tiraj uluitor, s-a declanşat instantaneu un vârtej de speculaţii. Michel Houellebecq s-a dat de gol într-un interviu, rămânea de descoperit cel de-al doilea nume (înainte de asta, se zvonise că volumul nici măcar nu există). S-au pronunţat numele Carla Bruni, Lionel Jospin sau Frederic Beigbeder, dar niciodată Lévy.
„Filosof fără gândire, dar nu fără relaţii”
Primul „şut” în acest meci care a confiscat atenţia lumii culturale occidentale timp de câteva săptămâni l-a dat Michel Houellebecq, într-o scrisoare trimisă lui Bernard-Henri Lévy pe 26 ianuarie 2008. Cei doi conveniseră să înceapă acest joc prin corespondenţă în timpul unei cine în oraş.
„Totul, aşa cum se spune, ne desparte – cu excepţia unui singur punct, fundamental: suntem, şi unul, şi altul, doi indivizi destul de demni de dispreţ. (...) Amândoi simbolizăm perfect înspăimântătoarea vlăguire a culturii şi inteligenţei franceze”, aruncă provocarea autorul „Particulelor elementare”. „Intim al celor puternici, scăldându-vă încă din copilărie într-o bogăţie obscenă, sunteţi emblematic