GPS IDENTITAR. Redenumirea străzilor în Europa de Est după căderea comunismului vorbeşte despre importanţa numelor ca simboluri ale identităţii, istoriei şi puterii. Ce ne spun, de fapt, denumirile străzilor? Ei bine, mult mai multe decât v-aţi aştepta. Ele sunt proiecţii ale noastre care redau intimităţi sociale nebănuite, analiza lor fiind, astfel, un exerciţiu extrem de util.
În Berlinul de Est, la 20 de ani după căderea Zidului, multe nume de străzi au rămas neschimbate, devenind monumente ale celor aproape 50 de ani de comunism. În schimb, majoritatea ţărilor din Balcani s-au grăbit să scape de aceste relicve ale patrimoniului totalitar.
Bunăoară, în Bucureşti, bulevardul Victoria Socialismului de odinioară se cheamă acum bulevardului Unirii.
În Serbia, lucrurile sunt ceva mai întortocheate. Există străzi în Belgrad care au purtat numele eliberatorilor sovietici ai oraşului din anii 1940 şi care, în anii 1990, au fost rebotezate. Sunt, însă, voci care cer revenirea la numele lui Lenin, al Armatei Roşii şi ale bravilor lideri militari sovietici.
Albania, ţară care, poate mai mult decât oricare alta din Balcani, a cunoscut cel mai dur regim comunist, nu are astfel de griji; majoritatea străzilor din Tirana n-au purtat niciodată vreun nume.
Control+Alt+Delete
Condiţia unei străzi nu se reduce la tăbliţa care îi indică numele sau la grafica prin care este reprezentată într-un sistem GPS. „Numele străzilor”, spune Iulian Puiu, graphic designer din Bucureşti, „au cam aceeaşi funcţie ca în branding: îţi spun ceva despre istoria locului, despre istoria oraşului, a ţării”.
Analiza a aproximativ 20.000 de nume de străzi din ţări balcanice şi din Germania ne spune multe despre caracterul şi istoria oamenilor din aceste locuri.
Tirana şi Bucureşti sunt mult mai „mac
