Un sfert dintre producătorii agricoli bihoreni funcţionează în sistem asociativ. Ei sunt cei care pot accesa uşor fonduri europene. Zeci de mii de bihoreni trăiesc din agricultură. De cele mai multe ori, pământul şi roadele sale reprezintă o sursă de venit. Poate singura, iar în acest caz, statul nu prea îi ajută.  

În România, agricultura se dezvoltă pe două sisteme: asociativ şi individual. „Din 2014, prin Politica Agricolă Comună, Uniunea Europeană va subvenţiona producătorul în funcţie de performanţă şi calitate, ori în condiţiile unei agriculturi realizată în proporţie de 75% la nivel de subzistenţă în gospodării, nu putem vorbi de performanţă. În perioada 1990-1995, s-a distrus tot segmentul agricol. Atunci, 75% se făcea în sistem asociativ prin CAP-uri şi doar 25%, în gospodării”, ne-a spus Florian Pavel, directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Bihor.  

Greutăţi peste greutăţi

De două decenii, familia Bucsas se ocupă de legumicultură. În curtea casei a înfiinţat sere unde cultivă ardei, roşii şi castraveţi. „Cumpărăm seminţe olandeze. 1.000 de seminţe de roşii sau ardei costă 500 lei. În seră, udarea se face prin picurare, iar curentul ne costă 150 lei în fiecare lună”, ne-a spus Stela Bucsas. Cele mai scumpe sunt soluţiile împotriva dăunătorilor. „Le cumpărăm în doze mici din Ungaria. În România sunt mult mai scumpe. Cheltuim aproximativ 1.000 lei/an”, a spus femeia. Statul nu le-a oferit niciodată ajutor. „Ni s-a spus că am putea primi fonduri în cazul în care ne-am extinde, dar aceasta implică cheltuieli mari”, a declarat Stela Bucsas.

Culturi salvate cu soluţii tradiţionale

În plină criză financiară, producătorii caută soluţii pentru a-şi salva culturile. Dacă nu îşi pot permite să achiziţioneze substanţe împotriva dăunătorilor, apelează la soluţiile tradiţional