Dalia TĂBĂCARU redactor Realitatea TV „Zilele Culturale ale Băncii Centrale Europene“ ne-au amintit cîteva lucruri pe care le ştiam deja despre cultura noastră, atîta doar că a trebuit să ne deplasăm pînă la Frankfurt pentru a reuşi să le poziţionăm axiologic corect şi pentru a izbuti să lăsăm puţin în urmă complexul unei culturi marginale, mici, stînjenite mai mereu de vremuri şi ideologii. A devenit deja o obişnuinţă pentru BCE să invite anual cîte o ţară pentru a-i prezenta – fără vreo urmă de parcimonie cînd vine vorba despre resurse – tradiţiile şi cîteva dintre cele mai importante produse culturale contemporane. Avînd sau nu vreo legătură cu împlinirea a 20 de ani de la Revoluţia din 1989, invitaţia de anul acesta a fost făcută României, care va continua să se prezinte la Frankfurt, pînă pe 9 noiembrie, cu spectacole, expoziţii, filme sau lecturi. Dacă celelalte spectacole au avut loc în săli mari, chiar enorme în cazul Alte Oper, unde a fost susţinut concertul de deschidere, spectacolul Vis al lui Dan Puric a avut la dispoziţie o sală de dimensiuni mici, iar scaunele au fost ocupate de un public strict specializat: elita financiară a Băncii Centrale Europene. De altfel, caracterul uşor impropriu al sălii se explică prin amenajarea ei în chiar sediul BCE, un geometric zgîrie-nori cu peste 30 de etaje, care serveşte, de regulă, punerii la cale cu neabătută precizie a politicii financiare europene. Că rigoarea şi visul pot coexista s-a constatat repede, după frecvenţa şi durata aplauzelor, dovedind clar că pantomima, prin calitatea intrinsecă de transgresiune a barierelor lingvistice, a fost o foarte bună alegere. Dan Puric l-a determinat pe unul dintre bancherii prezenţi să declare chiar că e a doua oară cînd i se întîmplă să fie cultural cucerit de un român. Primul descoperit fusese Mircea Cărtărescu, aflat şi el în programul de la Frankfurt al BCE, cu o