Primarul Capitalei a reuşit să convingă electoratul din Bucureşti că bătăliile politice pierdute sunt dovezi ale respingerii sale de către sistem. Sursa: Arhiva EVZSursa: Răzvan Vălcăneanțu
1 /.
Sorin Oprescu se poate lăuda cu o performanţă de invidiat în politica autohtonă.
După foarte mulţi ani petrecuţi în PSD, „Doctorul” a reuşit să convingă electoratul din Bucureşti că este independent, acaparând o nişă care, până în momentul de faţă, s-a dovedit câştigătoare. După victoria în alegerile pentru Primăria Generală, Sorin Oprescu încearcă aceeaşi reţetă la alegerile prezidenţiale.
Cariera politică în interiorul PDSR (devenit PSD) l-a ajutat să pretindă, ulterior, că este independent. Cât a fost membru de partid, nu a ocupat niciodată o funcţie înaltă în administraţie, astfel că eticheta de PSD-ist nu i s-a lipit prea puternic de frunte.
„Doctorul” şi-a dorit funcţii, inclusiv pe cea de ministru al sănătăţii, dar a fost privit întotdeauna de liderii social-democraţi, în special de Adrian Năstase, drept o ameninţare. Din acest motiv, Năstase, ajutat de Dan Ioan Popescu (DIP), a făcut eforturi considerabile pentru a-l marginaliza.
După prezidenţialele din 2004, odată cu scandalurile de corupţie cu care s-au confruntat Năstase şi DIP, Oprescu a pus umărul la mazilirea celui de-al doilea din fruntea PSD Bucureşti. Nu a făcut-o singur, ci în tandem cu Marian Vanghelie. „Doctorul” este practic cel care l-a propulsat pe Vanghelie în politica la vârful partidului. El l-a susţinut să candideze la Primăria Capitalei, în 2005, împotriva lui Adriean Videanu (PDL).
După ce a preluat şefia filialei bucureştene a PSD, Oprescu a intrat în conflict cu protejatul său, scopul lui Vanghelie fiind acela de a-l lăsa fără funcţia recent dobândită. A reuşit în cele din urmă.
La sfârşitul lui 20
