Nu vreau să extrag argumentele convenabile pentru a-l pocni în creştet pe Traian Băsescu.
Se practică asta: aştepţi în faţa televizorului să apară fapte sau gesturi interpretabile ale politicianului pe care îl vânezi şi, la un moment dat, prinzi ideea şi te întorci la calculator cu un peşte în undiţă. Răul are o mie de feţe, nu e doar chipul diavolului cu coarne şi care scoate flăcări pe gură. Să cauţi la infinit argumente în favoarea lui Băsescu, indiferent de zi sau noapte, indiferent de argumentele celeilalte tabere, este tot o faţă a răului. Ceea ce fac Ciutacu şi Biju, două exemple întâmplătoare, sunt escaladări ale unei spirale iraţionale în urma căreia nu rămâne nimic viu.
Fără să-şi dea seama, sunt pixelii aceleiaşi imagini numite generic Răul. Măreţia, care în acest caz poate însemna scoaterea unei naţiuni dintr-o criză economică, se naşte de multe ori în chinuri, cu victime înşirate aiurea pe marginea drumului. Vocea raţiunii, conform sensului pe care îl serveşte, e prea slabă pentru a fi auzită. Nu poţi opri hoardele cu apeluri calme şi logice şi e mult timp pierdut pentru că mai mult de atât nu ai voie să intervii. Binele are nevoie de mai mult timp pentru a câştiga decât răul.
O astfel de voce abia şoptită a adus o informaţie relevantă, una dintre multele pe care le pot afla cei care au răbdare să asculte: prin prelungirea crizei politice, pierdem 10 milioane de euro lunar doar din diferenţa de dobândă la creditele guvernamentale. Lunar, acest lucru înseamnă 31.000 de salarii medii. Ştirea a apărut pe ediţia on-line a EVZ şi a cules foarte puţine citiri, descumpănind o parte importantă din redacţie. Care era explicaţia - şi-au pierdut oamenii instinctele de supravieţuire? Publicul nu vrea să i se amintească de foamea din burtă, pe stomacul gol scade şi puterea de concentrare, nu mai reacţionezi decât la semnalele put
