Foarte multi cunoscuti imi reproseaza, cu un ton din ce in ce mai vehement, ca nu il sustin pe Traian Basescu. Am innebunit? Chiar vreau sa vad trioul Geoana-Hrebenciuc-Vanghelie conducand tara? Imi doresc ca marioneta celui mai iute de mana dintre liberali sa ajunga presedinte, dupa ce a dormit pe el ani de zile in Parlament si nu a facut nimic?
Imi vine foarte greu sa le raspund. Oamenii care imi pun astfel de intrebari sunt oameni la care tin. Oameni de calitate, cu bun-simt, care doresc tot binele din lume acestei tari. Pentru ei, dar si pentru multi cititori ai Romaniei libere, care ne reproseaza ca nu ne angajam in sustinerea unui candidat, am o singura replica: nu trebuie sa ne mai mintim singuri. Nici in privinta lui Basescu, nici a lui Antonescu si cu atat mai putin a lui Geoana sau Oprescu. Dar, mai ales, in legatura cu noi insine.
M-am saturat de logica "raului cel mai mic". O cunosc prea bine din 2004 si chiar din 2000. Da, marturisesc, am fost atat de naiv incat sa iau in serios "sperietoarea" Vadim si l-am votat pe Iliescu, dupa ce am purtat degeaba o vara intreaga tricoul imprimat de "Evenimentul zilei" cu tandemul "Isarescu presedinte – Stolojan prim-ministru".
Acest tip de atitudine fata de politica ne-a adus in fundatura in care ne aflam azi. In urma votului nostru, cum s-a schimbat Romania sub Iliescu? S-a adancit in coruptie pana la nivelul la care securistul care il instruise informativ pe fostul premier a devenit nasul unui grup mafiot care vamuia in numele lui tot ce misca in economie. Cat de mult a progresat Romania sub Basescu? La doar trei ani dupa un moment istoric exceptional – intrarea in UE – si dupa ani buni de crestere economica fara precedent, ne-am pierdut busola si am ajuns sa retraim spaimele anilor ’90, cand finalul fiecarei luni ne prindea intrebandu-ne daca statul o sa aiba bani de pensii si salarii. Justiti
