Măcinaţi de ură, dispreţ sau indiferenţă faţă de cei de lângă noi, nu facem decât să împingem cu toţii căruţa numită România în prăpastie. Sursa: EVZ

Oamenii cu bun-simţ îşi vor frânge gâtul din cauza celor care au pus mâna pe hăţuri. Aceştia din urmă vor vedea primii hăul şi cumva se vor salva. Ceilalţi, ba. Nu o anulare a acordului cu FMI ar trebui să ne sperie, ci incapacitatea de a găsi soluţii comune pentru ieşirea la liman, de a dovedi că putem pentru că vrem, nu pentru că ni se cere. Dar cine are timp pentru aşa ceva în plină campanie electorală?

Sigur, e mult mai simplu să cauţi să-ţi distrugi adversarul decât să-ţi baţi capul cu o strategie constructivă. În atâţia ani de libertate, nu am învăţat că nu moartea caprei vecinului o va face pe a noastră mai grasă, ci, dimpotrivă, dezvoltarea fiecăruia ne face mai puternici. Criza pe care o va declanşa întârzierea banilor de la FMI este doar vârful aisbergului. Dedesubt, e un monstru pe care noi l-am creat, şi nu „contextul internaţional”.

Timp de 20 de ani, am permis politicienilor să „ne mintă frumos”. Lipsa noastră de reacţie a ajuns atât de departe, încât candidaţii la fotoliul de preşedinte nu se mai obosesc să se prefacă interesaţi de salvarea ţării. Sau minciuna politică a ajuns atât de nesimţită încât am ajuns să ni se servească “autostrăzi suspendate”.

În ultimele luni, nu am văzut niciun partid să pregătească drept temă de campanie un plan rezonabil de a scoate România la liman. Am văzut doar declaraţii aruncate ici-colo de oameni care nu au nicio treabă cu economia. În spatele acestora stă doar o strategie de imagine.

Puse cap la cap, toate aceste discuţii n-au nicio logică. În plină campanie electorală, prilej de noi promisiuni, politicienii ne arată din nou că nu sunt în stare să respecte nici angajamentele luate deja. Or, FMI a spus-o cla