Boala nu a fost o tragedie pentru Lorena, însă a fost ceva ce nu poate uita.
Pe când gripa porcină era doar un subiect pentru pagina de Internaţional a ziarelor, eu experimentasem deja cum e să ai infecţia cu A/H1N1. La cei 21 de ani, am devenit o adevărată „expertă” în gripă nouă şi am ajuns chiar să dau sfaturi medicale prin telefon, acum după ce m-am vindecat. După aproape cinci luni de la diagnostic, aş vrea să-i liniştesc pe cei din jur: este o boală uşoară, care trece cu tratament, dar care te izolează o vreme de ceilalţi.
Cu ambulanţa spre „Balş”
M-am întors din Olanda cu gripă porcină, lucru pe care l-am aflat la In stitutul „Matei Balş”, unde am ajuns cu Salvarea. Ideea ambulanţei a apar ţinut, recunosc, mamei. Neştiind nici la ce spital să apeleze, nici cum să ajungă acolo cu maşina, a sunat la 112 să întrebe cum se procedează cu un posibil caz de gripă nouă.
Experienţa spitalului
Întregul tratament a constat în administrarea unui antiviral de două ori pe zi. „Da, doar atât”, mă văd nevoită să spun de cel puţin cinci ori pe zi la telefon, ca răspuns la întrebările prietenilor. Chiar dacă în cameră nu mirosea a spital, atmosfera era îngrozitor de depri mantă.
Liniştea de pe holuri era întreruptă din când în când de un hohot de râs venit din partea asistentelor sau de zgomotele băieţilor din salonul vecin care, în ciuda protestelor personalului, se încăpăţânau să asculte mu zică. „Unde vă credeţi? Nu e discotecă aici!”, erau admonestaţi mereu de un glas autoritar.
Lămurită la medicul de familie
După ce m-am externat, am mers la medicul de familie pentru explicaţii suplimentare. Cum cei de la Institutul „Matei Balş”, din Bucureşti, mă trimiseseră acasă fără prea multe lămuriri, în afară de rezultatul favorabil al analizelor, era normal să mai am întrebări: S