Marele neajuns al confruntării televizate dintre Traian Băsescu şi Crin Antonescu a fost lipsa unor proiecte viabile pentru economie şi educaţie, pe care cei doi candidaţi să le lanseze şi să le susţină convingător.

Am auzit această frază la mulţi comentatori politici, care au disecat confruntarea televizată de la Cluj. Cred că afirmaţia este parţial adevărată. Desigur, lipsa de proiecte conturate a fost deranjantă. Aş extinde planul şi aş spune că cea mai frustrantă concluzie, din perspectiva unui alegător dornic ca România să evolueze, a fost aceea că niciunul dintre candidaţi nu a lăsat impresia că poate oferi un alt model de preşedinte, că poate aplica o reţetă potrivită pentru România, total diferită de improvizaţiile şi impostura de până acum.

Ştiam că Traian Băsescu este acelaşi dintotdeauna, că mandatul din ultimii cinci ani nu l-a schimbat, că repetă aceleaşi sloganuri antisistem prăfuite, că marşează pe acelaşi patriotism de vitrină. Sâmbătă, preşedintele a transmis din toţi porii, încă o dată, că este incapabil de o schimbare radicală. În bine. Îl vedeam însă pe Crin Antonescu marşând pe această idee, plansânduse antitetic în confruntarea cu Traian Băsescu, oferind dovezi că va putea fi un preşedinte altfel. Nu s-a întâmplat acest lucru.

Ambii candidaţi au preferat să răspundă aşteptărilor de moment ale publicului, punctuale, nu celor generale. Sunt ferm convins că publicul, sătul de promisiuni pompoase pe care nimeni nu le îndeplineşte de 20 de ani încoace, a vrut altceva de la duelul televizat.

Electoratul a vrut să vadă dacă este Crin Antonescu un candidat moale, atribut negativ invocat de cei care au înghiţit pe nemestecate modelul Băsescu de a face politică şi l-au ridicat la rang de reper. Pentru candidatul PNL, dezbaterea de la Cluj a fost mult mai importantă, pentru că electoratul urban ţintit de a