MEMORII. În volumul ei autobiografic, actriţa Pia Degermark adună amintirile dramatice ale unei supravieţuitoare.
„Ai grijă să nu-ţi faci femeia să plângă, pentru că Dumnezeu numără lacrimile femeilor” este un verset din Talmud, devenit motto în cartea scrisă de actriţa Pia Degermark. Celebră în anii ’70 pentru rolul Elvirei Madigan din filmul cu acelaşi nume, Pia Degermark este cea mai tânără suedeză care a obţinut vreodată premiul pentru Cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Cannes.
Volumul, editat de Humanitas, va fi lansat de Gabriel Liiceanu în ultima zi a Târgului de Carte Gaudeamus de la Bucureşti, pe 29 noiembrie. Povestea vieţii Piei Degermark este încă şi mai cutremurătoare decât destinul Elvirei Madigan, artista de circ care nu-şi poate salva iubirea decât prin moarte.
Prăbuşirea prinţesei
Pia Degermark, născută pe 24 august 1949 la Stockholm, a fost prima suedeză şi, totodată, cea mai tânără actriţă (18 ani), căreia i s-a acordat mult râvnita distincţie de la Cannes. Paradoxal este că viaţa ei a concurat filmul: a fost hăituită de poliţie şi de Asigurări, a făcut închisoare pentru fraudă, a suferit de anorexie, a avut un copil afectat de „sindromul umbrei” (o formă de autism), instituţionalizat într-o creşă a statului, apoi dat spre adopţie.
Hărţuiala permanentă la care a fost supusă de autorităţi şi toate celelalte încercări ale vieţii au împins-o să se refugieze în solitudine pe cea care, născută într-o familie înstărită, dansa senină şi liniştită, la 16 ani, în Noaptea Învierii, cu prinţul moştenitor Carl Gustaf, şi credea că va avea o viaţă fericită şi întreaga lume la picioare. Această poveste, „cu uluitoarele ei suişuri şi coborâşuri, este o stranie ilustraţie modernă a motivului Rota Fortunae, pentru care Evul Mediu şi Renaşterea aveau, pe bună dreptate, o mare slăbiciune”,
