Singurul angajat al metroului al cărui nume e purtat de o staţie şi-a dat şi viaţa pentru locul de muncă, chiar inainte de inaugurarea staţiei Basarab. Sursa: Agerpres
Dacă nimeriţi în staţia dintre Titan şi Republica, şi vă întrebaţi cine a fost Costin Georgian, vă gândiţi probabil că aţi lipsit la ora aia de istorie.
Totuşi, n-a fost nici ostaş, nici domnitor, nici scriitor sau pictor. A fost un om care a trăit pe şi prin şantierele comuniste, iar cei mai buni ani şi i-a pus în slujba metroului. Moartea nu l-a mai aşteptat câteva ore, ca să inaugureze staţia Basarab, aşa că s-a ales, postum, cu o recunoştinţă pe care ar fi îndreptăţiţi s-o primească mulţi dintre oamenii metroului.
Tocmai de aceea, poate, povestea lui merită spusă, pentru că subscrie emblematic toate celelalte destine. A fost un om cu bune şi rele, ceea ce n-a scăpat vigilenţei celor care l-au cunoscut.
„Un director mediocru”
Imparţiali, cum îi ştim, românii care l-au cunoscut pe Georgian îi desconsideră azi atuurile care l-au adus cândva în fruntea metroului.
„A fost un director mediocru. Nu avea calităţile de lider pe care le dovedise predecesorul său, Petre Constantinescu, chiar dacă i-a fost adjunct mulţi ani. Bănuiesc eu că Georgian i-a fost impus lui Constantinescu”, îl descrie azi scriitorul şi ziaristul Ilie Tănăsache pe fostul director.
În oglindă, generalul Petre Constantinescu, care a condus timp de 15 ani metroul, e considerat de cei mai mulţi un om providenţial pentru epocă. În cartea sa despre metrou, publicată chiar în 1989, acelaşi Ilie Tănăsache reproduce un citat al celebrului director Constantinescu, la zece ani de când se lucra la metrou: „Opera s-a născut şi se întrupează din iniţiativa personală a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Îndemnul său a catalizat energiile, a stimulat capacitatea de
