Timpul trece, iar criza politică din România ţine blocată administraţia publică de mai mult de o lună deja.
Însă companiile, acele zeci de mii de „organisme” care compun economia, nu sunt într-un joc pe calculator pe care poţi să-l pui pe „Pause” oricând.
Ele nu pot face un stop-cadru, să-i blocheze într-o zi de la jumătatea lui octombrie pe toţi angajaţii, partenerii şi furnizorii, pentru a aştepta să treacă alegerile, să fie adoptat bugetul de stat pentru anul viitor şi să fie transferate următoarele tranşe din împrumutul de la FMI şi Comisia Europeană.
Dincolo de blocajul politic, viaţa merge înainte şi se apropie sfârşitul anului, când trebuie construite bugetele şi reînnoite contractele pentru 2010 cu partenerii de afaceri. Ca să poată face acest lucru, directorii de companii trebuie să ştie cu certitudine un lucru de bun-simţ: care vor fi impozitele pe care le vor plăti statului anul viitor.
Acum câteva zile, într-o conferinţă, exportatorii spuneau că se află, fără vina lor, într-o situaţie jenantă faţă de partenerii lor externi, obişnuiţi să funcţioneze conform unor legi normale, care nu se schimbă peste noapte. Firmele noastre nu pot încheia noile contracte, din cauză că, în lipsa deciziilor guvernului privind taxele din 2010, nu pot calcula care va fi costul final al produselor.
Ce nu ştiu încă firmele din cauza campaniei electorale şi a lipsei guvernului? Care vor fi contribuţiile sociale ale angajatorilor, dat fiind că, în ultimii ani, nivelul acestora a variat în sus sau în jos, în funcţie de nevoile electorale sau bugetare. Nu ştiu nici dacă impozitul minim va fi menţinut şi anul viitor sau va fi înlocuit cu unul forfetar, care va fi aplicat doar în anumite domenii de activitate - în care? Oamenii de afaceri continuă să se întrebe retoric dacă, în 2010, va mai exista sau nu un regim special
