Acum un număr bunişor de ani ajunsesem să lucrez la secţia de investigaţii a unui cotidian. Mă dădeam un individ misterios, care are relaţii în mai toate serviciile secrete posibile şi cercetează veşnic aspecte şi afaceri obscure. De fapt, jucam la cacealma şi voiam doar să am timp să îmi văd de beri în linişte, fără să muncesc prea mult sau să dau explicaţii unde sunt şi ce învârt. Reuşeam să mă descurc aşa. Printre colegele mele de redacţie se afla şi Lia, o blondă interesantă, dar cam suspicioasă din fire. Pur întâmplător, mă văzuse de vreo câteva ori contemplând singur natura de pe o terasă din Cişmigiu, atunci când eu raportasem şefilor că sunt dus la nu ştiu ce întâlniri conspirative.
Fata îmi plăcea, m-aş fi dat la dânsa, dar se vedea că nu mă poate suferi din "raţiuni profesionale". Asta, fiindcă, în timp ce eu frecam menta prin oraş sau dormeam până la prânz, ea trebuia să se prezinte voios "la program". Într-o zi, când am ajuns la birou, mi-a spus că i se stricase calculatorul şi, fiindcă tot nu dădeam des pe acolo (asta spus cu un aer de reproş), lucrase cu o zi înainte la al meu. Nu am băgat-o în seamă şi m-am aşezat liniştit pe scaun, decis să agăţ dame de pe un chat rudimentar de dating.
Când am vrut, după ceva timp, să îmi deschid şi mail-ul, am avut surpriza să constat că Lia îl uitase pe al ei logat în calculatorul meu, care avea activă comanda "remember password". Am rămas special până după ce a plecat, ca să pot arunca nederanjat un ochi în "scrisorelele" ei. Am dedus că avea sufletul rănit fiindcă tocmai se certase cu un flăcău pe care-l prinsese cu alta, că pusese botul la o intoxicare a unui rezervist al SRI care se distra vânzând fonfleuri jurnaliştilor şi că e în negocieri cu o publicaţie concurentă care plătea mai bine, dar unde era o atmosferă de rahat. Am plecat spre casă gândindu-mă la o strategie de agăţat
