O sută de analişti au urcat vineri seara, pe internet, propriile interpretări ale dezbaterii finale între favoriţii la prezidenţiale.

A fost ca o lansare multiplă, contracronometru, spre spaţiul infinit. Am numărat doar numele cele mai cunoscute de pe site-urile pe care le frecventez zi de zi. Dar mai sunt sute de alte interpretări de la analiştii, la fel de sârguincioşi, din provincie. Şi se adaugă analizele de la televiziuni şi chiar de la posturile de radio.

Le-am parcurs, în mare parte, în cursul nop ţii de vineri, până la trei dimineaţă. Miraculos, fiecare dintre cei o sută reuşea să spună altceva, să aibă propria versiune despre ceea ce văzuse la televizor, să extragă un nesfârşit izvor de înţelepciune dintr-o piesă cu doar trei personaje. Nu se vorbiseră între ei şi reuşeau să găsească detalii pe care doar ochiul vigilent al fiecăruia era capabil să le vadă. Şi la aceste analize prompte au curs sute, dacă nu mii, de comentarii de la forumişti.

Şi, nu ştiu dacă o să credeţi, şi aceştia adăugau alte elemente privitoare la dezbatere care le scăpaseră până atunci analiştilor profe sio nişti. Vineri noapte a fost olimpiada na ţională de comentariu politic şi eforturile tuturor participanţilor au fost exemplare, meritând cu toţii diplome şi medalii. Credeţi că eu m-am putut abţine? Am spus, la cald, unor prieteni că n-a câştigat nimeni dezbaterea, ci doar că a pierdut Crin Antonescu.

Că a mizat de la începutul campaniei pe latura umană, foarte puţin explorată în politica românească, dar că a fost învins de două maşini: Băsescu şi Geoană. Pentru că, în aşa-zisele proiecte gigantice, maşinile transmit mai multă încredere şi inspiră eficienţă. Liberalul şi-a expus sensibilitatea crezând că alegătorii sunt datori să se emoţioneze.

Însă nu toţi sunt preocupaţi să devină receptivi, la oră fixă, în faţa sentime