Slătioara, o localitate cu 240 de fumuri de pe Valea Izei, din Maramureş, este un sat fără pensii. Bătrânii de aici au numai ajutoare sociale, ceea ce plasează comuna a par ţinătoare, Strâmtura, în topul comunelor „asistate” social. Sursa: Alexandru Ruja
Odinioară, erau peste 1.000 de asistaţi. Acum sunt 500 de dosare. În Slătioara, care are 3.400 de locuitori şi care n-a avut niciodată industrie, sunt abia 12-13 pensii de agricultor.
„Cam toţi cei fără venit au ajutor social. Sunt mulţi fără pensii, dar au ajutoare sociale. A scăzut numărul ajutoarelor pentru că au şi plecat, dar s-a modificat şi legea, că era prea permisivă. Înainte, şi care avea casă cu etaj şi terenuri primea ajutor, dacă n-avea venituri. N-avem pensii de agricultori, decât foarte puţine”, spune viceprimarul Petru Mihnea.
„Întovărăşirea” n-a durat
Comuna Strâmtura a refuzat, în anii '50, cooperativizarea. Primarul de atunci s-a luptat, ba i-a şi învăţat pe oameni cum să se opună, paşnic. A fost o încercare, aşa zisa „întovărăşire”, dar n-a durat. Numai că, abia acum, oamenii au ajuns să plătească pentru opoziţia lor. Adolescenţii şi tinerii de atunci sunt acum septuagenari.
N-au avut pensie niciodată şi sunt la mâna autorităţii locale, pentru ajutoare sociale. Chiar şi cantitatea ajutoarelor comunitare spune că aici există o problemă socială: Strâmtura are de distribuit 177 de tone de făină şi 4,5 tone de zahăr.
„N-avem pensii, că n-am vrut în colectiv. N-am vrut a lăsa caii şi pământul... da' de ştiam, îl lăsam. Bun ar fi un miez de pensie. Am ajutorul social. Şi pământu', bată-l baiu!”, spune Toader Pop, un gospodar în vârstă de 66 de ani de pe Valea Izei.
„Io-s cioban de meserie, tot pă lângă marhă am fost. N-am pensie, numai ajutor social, un milion la amândoi, cu tot cu femeie. Ce să fac cu pământul? L-