I. Istoria unei partituri pentru vioara a doua

Imediat dupa alegerile parlamentare din 2008 am aflat din intamplare explicatia pentru doua decizii de neinteles pe care PSD le luase in ultimii doi ani: sustinerea data unui guvern PNL din care nu faceau parte si pendularea permanenta si ridicola intre sustinerea unui sistem de vot uninominal si cea a unuia mixt-proportional, incheiata cu adoptarea acestuia din urma – pendulare care-i castigase liderului PSD vreo patru sau cinci bilete de papagal pe acest blog. Explicatia era simpla: un targ incheiat intre liderii celor doua partide. Partidul dlui Geoana sustinea guvernul PNL si sistemul de vot agreat de acesta, in schimb partidul dlui Tariceanu se angaja sa sustina dupa alegeri un premier de la PSD. Intamplarea care a facut sa aflam de acest targ secret a fost ca PNL a refuzat sa onoreze aranjamentul si au pretins PSD sa sustina un guvern condus de liderul lor.

Iar PSD n-a putut face nimic altceva decat sa acuze public inselatoria PNL – Viorel Hrebenciuc fiind portavocea furioasa a partidului sau. Desi cred ca dl Hrebenciuc a oferit un mic spectacol pentru colegii sai mai degraba decat a trait un sentiment autentic. Trebuia sa para sincer jignit de aceasta “tradare”, dar marele combinator de la PSD stie foarte bine cum stau lucrurile: politica nu se face pe sentimente si loialitati, ci pe calcule si interese, pe folosirea prompta a oricaror oportunitati. Genul de oportunitate care ii blocase pe cei de la PSD, prinsi intre ciocanul pretentiilor exagerate ale PNL si nicovala inamicului de la Cotroceni. PSD a fost fortat, inca odata, sa fie “vioara a doua” a unei guvernari, situatie pe care liderul sau a jurat public ca n-o vor mai accepta… II. Consens “social-pentru-liberal” prelectoral

… Insa chiar el a acceptat-o zilele trecute, din nou, intr-un mod aproape entuziast, vorbind de alianta social-liberala