Ai născut de puţin timp şi eşti în postura de tânără mămică. Cei din jur se aşteaptă să fii numai un zâmbet.
În schimb, tu eşti într-o stare continuă de stres: copilul plânge, iar tu nu ştii de ce, trebuie să faci tot felul de lucruri pe care nu le-ai mai făcut până acum, simţi că întreaga ta viaţă a luat un curs cu totul nou, iar tu trebuie să te adaptezi din mers. Eşti tristă, tensionată şi nici măcar relaţia cu partenerul nu mai este tocmai roz.
Medicii şi psihologii numesc toate aceste manifestări şi trăiri drept depresie post-partum sau depresie postnatală. Statisticile arată că 8 din 10 mame se simt triste după naştere, iar una din nouă femei ajunge să sufere de depresie post-partum. Cifra reprezintă aproximativ 10-15 procente din tinerele mame.
Unde e bucuria de a fi mamă?
"Să te bucuri că eşti mamă!", "Eşti o fericită, nu te plânge. Altele ar vrea să fie în situaţia ta" sunt doar două dintre cele mai frecvente replici cu care se confruntă tinerele mame atunci când încearcă să explice că uneori sunt depăşite de situaţie, că au probleme şi că, din punct de vedere psihic, simt că cedează.
Depresia post-partum apare din diferite cauze, de la cele socio-culturale, până la cele fizice.
În societăţile tradiţionale s-a menţinut ideea preconcepută conform căreia un copil apărut pe lume dintr-o mamă foarte tânără sau din parteneri necăsătoriţi este o greşeală. Când apar astfel de situaţii, mama este supusă unui stres dublu - în afară de faptul că trebuie să se achite cât mai bine de noile îndatoriri, trebuie să se confrunte şi cu oprobriul public.
Tot dintre cauzele sociale ale depresiei post-partum fac parte şi temerile excesive ale mamelor cu privire la îngrijirea nou-născuţilor.
"Acest tip de depresie nu este specific doar femeilor care se află la prima naştere, ci
