Cineva ar putea spune că întâmplările ce urmează, aparţinând experienţelor mele personale şi făcând parte întrucâtva din viaţa privată a personajului - un traseist politic despre care am mai scris - nu au relevanţă pentru statura sa politică. Acestui naiv i-aş spune că mintea şi purtarea unui om nu se schimbă o dată cu urcarea pe un fotoliu public. În noua postură, eventual şi cu efort, se schimbă ceva din masca acestuia, fapt previzibil, absolut nedurabil şi superficial. De aceea, a deconspira publicului adevăruri care marchează în profunzime mentalitatea şi apucăturile unui politician cu pretenţii este un act de responsabilitate civică, de patriotism în ultimă instanţă. Adică, de bun-simţ. Legitimitatea deconspirării este cu atât mai înaltă cu cât, irepresibil, numai "omul profund", "abisalul" acestuia guvernează în fapt toate deciziile sale. De el depind legi, alianţe, întovărăşiri, afaceri subterane, labilităţi, pripeli, gafe, promovări şi numiri de responsabili, "chipul şi asemănarea" sa regăsindu-se în toate. Iar consecinţele, adesea însemnând pierderi irecuperabile, le suportă ţara. Asemenea paleozoologului, care după un dinte fosil găsit, după fragmentul unei vertebre antediluviene, reconstituie chipul şi creieraşul monstrului saurian, cititorii Jurnalului Naţional vor putea construi, din câteva întâmplări, chipul "saurianului" politic. Făcând, poate, un pas conştient spre ameninţarea acestuia cu dispariţia.

Voi nu contaţi!

Sloganul electoral al lui Traian Băsescu "Doresc o Românie a bunului simţ!" mă trimite inevitabil cu gândul la istorii al căror protagonist este unul dintre apropiaţii şi fidelii săi susţinători. Fiindcă, dacă ceva lipseşte flagrant personajului public cu pricina, acesta este chiar bunul-simţ. În urmă cu câţiva ani mă aflam la Hotelul Bucureşti, în apartamentul proaspătului ministru al Pădurilor. Nu de mult, în preaj