Antipatia (verificata deja, in primul tur) fata de uzatul Traian Basescu, in cazul electoratului liberal, e infinit mai mica decit aversiunea viscerala, pe care o trezeste in sufletul si mintea oricarui om de dreapta orice reprezentant al stingii. In anul 2000, spun filosofii, romanul a avut de votat raul cel mai mic. Pe atunci raul cel mai mic se numea Ion Iliescu. Ce-i drept, acest rau mic, fooooooarte mic, aproape insignifiant, fusese votat si in 1990, si in 1992. Romanul se obisnuise deja cu el. Asa incit, in 2000, nu i-a tremurat mina, cind a introdus in urna votul pentru Iliescu. Era in firea lucrurilor, cum ar veni. tara trecuse prin momente si mai nefaste. In 2009, situatia se repeta, intr-un fel. Nu neaparat din pricina candidatilor, ci din pricina sfatului primit de electoratul liberal de la capii partidului care poseda in titulatura acest cuvint prestigios: votati Mircea Geoana, votati linistea, votati somniferul! Prin acest nemilos indemn catre stinga, extrem de destept, altminteri, dreptul Crin Antonescu ("copia nereusita a unei stafii reusite", cum il numeam in articolul precedent) a rapit, fara mila si indurare, linistea sufleteasca a oricarui liberal care a imbratisat idealul si principiile liberale, cu toata puterea, cu tot sufletul si cu toata vointa lui de liberal mereu amagit si dezamagit. In consecinta acestui indemn, electoratul de dreapta a cazut la mari chinuri, la dureroase sfisieri. Priviti chipurile ingindurate ale alegatorilor! Nu exista om de dreapta in Romania (si dreapta, orice s-ar spune, e majoritara) care sa poata executa acest ordin in deplina seninatate, fara a clipi si fara a-i tremura vizibil dreapta cu care semneaza si cu care impatureste votul. Nu exista om de dreapta in Romania care sa aiba o cit de mica simpatie pentru candidatul stingii, succesorul insipid al lui Ion Iliescu si contemporanul lui Vanghelie, soporificul Mircea