Şeful asistenţilor de la Psihiatrie e mare epigramist. Povesteşte cu umor despre toate premiile câştigate, dar şi despre viitoarea sa carte.

A început să scrie versuri încă din clasele gimnaziale, când, îndrumat de un profesor cu mult har, s-a îndrăgostit de poezie. I-a plăcut atât de mult încât, prin liceu, a reuşit să îşi publice creaţiile în revista şcolii. „Era o mare mândrie atunci să apari în revista şcolii. Ţin minte că prima poezie publicată de mine s-a intitulat «Lăsaţi copiii». În adolescenţă am început să scriu epigramă. Îmi plăcea foarte mult acest gen“, îşi aminteşte Nichi Ursei.

La 24 de ani, epigramistul vâlcean îşi publica catrenele înţepătoare în ziarul local „Orizontul“, mai apoi în „Urzica“, singura revistă umoristică din ţară la vremea aceea. Cu toate acestea, meseria sa este aceea de asistent medical. „Am ajuns aici pentru că aşa a fost să fie. Mi-a plăcut medicina, e o meserie pe care o fac cu pasiune, mai ales când ştiu că pot ajuta oamenii“, spune Nichi Ursei.

Epigramele vâlceanului au încântat ani de-a rândul spectatorii concursurilor şi festivalurilor la care a participat. Pentru că a avut succes, iar toate creaţiile sale aveau poante inteligente şi pline de haz, Nichi Ursei a primit şi foarte multe premii.

„Cele mai dragi îmi sunt premiile primite la festivalul «Oltenii şi restul lumii» de la Slatina, la care am reuşit să câştig aproape în fiecare an câte un trofeu. Anul acesta am fost onorat să particip, dar în calitate de membru al juriului în concursul festivalului“, spune Ursei. Mapa în care îşi ţine toate diplomele este una voluminoasă şi ar putea petrece ore în şir depănând amintiri despre fiecare oraş şi festival prin care a trecut. „Pentru mine a fost important să întâlnesc oameni, să comunicăm şi să schimbăm idei. Cel mai mult îmi doresc să ajung la Chişinău, unde am fost invitat de atâtea ori, dar nu am reuş