Turnat timp de 20 de ani de soţia pe care a adorat-o, craioveanul Vasile Gavrilescu şi-a petrecut cea mai mare parte a tinereţii după gratii, alături de zeci de intelectuali, duşmani ai regimului comunist. Viaţa bate filmul în cazul craioveanului a cărui poveste a făcut înconjurul Europei, fiind publicată în „Le Monde“, în urmă cu câteva săptămâni.
La 72 de ani, Vasile Gavrilescu spune că a simţit o viaţă cum îi suflă Securitatea în ceafă. În cei 10 ani după gratii, Gavrilescu a fost „Banditul", iar pentru Securitate, „Liliacul".După puşcărie şi exil a aflat, în 2002, că încercările sale de a se răzvrăti împotriva sistemului au fost urmărite pas cu pas.
Trădătorii au fost cei în care a avut cea mai mare încredere: soţia, Aurora, vecinii, prietenii din Craiova, cu care şi acum se întâlneşte pe stradă, dar care nu-l pot privi în ochi.
„Nu pot ierta şi nu pot uita asta. Din fericire, soţia mea murise deja când am aflat lucrurile astea", spune acum Gavrilescu.
Avea doar 21 de ani atunci când a fost condamnat la 22 de ani de închisoare, sub acuzaţia de a fi condus o grupare paramilitară de rezistenţă împotriva regimului comunist. A încercat să fugă în Occident împreună cu soţia sa. Au fost prinşi, judecaţi şi închişi. Aurora, soţia sa, a fost condamnată la 10 ani de închisoare.
Închisorile comuniste aproape că l-au ucis. Gherla, Aiud, Jilava, a trecut prin toate. „Nu mergeau doar pe opresiunea fizică, ci şi pe desfiinţarea personalităţii umane. Primeai o gamelă cu mizerii odată la trei zile. Trebuia să mănânci în genunchi, cu lanţuri la mâini şi la picioare. Venea apoi maiorul şi arunca gamela cu piciorul urlând: «Ai mâncat destul!»", a povestit Gavrilescu.
Răscumpărat cu două vagoane de sare
Detenţia avea să schimbe modul de a gândi al celor închişi, în special al celor care proveneau din familii înstărite. „Prinţul Costinel
