"Legenda Marelui Inchizitor" a intrat în repertoriul Teatrului Naţional din Bucureşti. Este un spectacol regizat de Radu Penciulescu, iar rolul celui care aduce în faţa publicului "monologul gândirii" îl realizează Victor Rebengiuc.

Dostoievski a dat prilej de cugetare adâncă cu fragmentul "Legenda Marelui Inchizitor" din romanul său "Fraţii Karamazov". Contestă viaţa şi totodată o susţine. Un text de o mai mare transformare şi de haos interior precum acesta probabil că nu există. Problemele de ieri puse de Marele Inchizitor sunt foarte actuale şi astăzi şi vor fi actuale întotdeauna. Nevoia de mulţumire sufletească este devoalată şi ni se oferă nelinişte, prin rostirea unui adevăr, prin chemarea judecăţii dumnezeieşti şi a judecăţii oamenilor. În incomensurabila nevoie de a fi fericit omul se împiedică de incertitudine.

TRAGEDIA LIBERTĂŢII

Radu Penciulescu, care a lipsit de la premiera de joi seara, fiind deja plecat din România, făcuse, ceva mai înainte, "o confesiune" referitoare la punerea în scenă a textului dostoievskian. Simţise nevoia de a se confesa... De ce "Marele Inchizitor" pe scena Naţionalului? Răspunde: "Pentru că un mare actor şi un mare prieten de-al meu de-o viaţă s-a interesat de acest text (...), pentru că şi pe mine mă fascinează de o viaţă Dostoievski, pe care l-am citit cu nesaţ din scoarţă în scoarţă de trei ori în ultimii şaizeci de ani (...), pentru că socotesc că, dacă există teme filosofice de o copleşitoare importanţă pentru viaţa noastră, a tuturor, ele sunt: relaţia dintre «libertate» şi «răspundere» (vezi Sartre) şi «existenţa supraomului» (vezi Nietzsche), precum şi toată istoria secolelor XIX şi XX, în care timp ne-am supus atâtor supraoameni" (am citat din caietul de sală).

Regizorul s-a axat pe puţină precizie şi mai multă ambiguitate. În primul rând, el foloseşte în spectacol, la începu