Când am scris despre Andreea Marin Bănică şi Mihaela Rădulescu, mai mulţi cititori s-au revoltat şi au comentat destul de acid, întrebând „de ce le spuneţi dive”?

Corect. Dacă luăm din dicţionar acest cuvânt, înseamnă „artistă foarte admirată de public”. Or, nici una dintre cele două (hai să le spunem aşa) vedete nu este în acest caz o „divă” în adevăratul sens al cuvântului, nu? Mai ales dacă adăugăm că acest cuvânt a fost folosit, la un moment dat, în special în cazul cântăreţelor de operă.

La noi, cuvântul de provenienţă franceză a venit uşor adaptat, de la vedetele pop la actriţe sau interprete de jazz. Şi atunci - cum s-a ajuns la această titulatură? E simplu. Într-un text în care ai epuizat apelative ca „vedeta”, „prezentatoarea”, „Mihaela”, „Andreea”, „iubita lui Dani” sau „(ex-)soţia lui Ştefan Bănică Jr.”, simţi nevoia să găseşti un sinonim.

Şi atunci, unanim acceptat chiar şi de Dicţionarul de Sinonime al lui Bulgăr este acest „divă”, care înlocuieşte cu succes cele de mai sus.

Putem să luăm un sens mai larg şi să spunem că fiecare femeie este, sau ar trebui să fie, o divă. Sau cel puţin aşa ar trebui să le vedem noi, bărbaţii. Însă în cazul unor Andreea (Marin, Raicu sau Bănică) sau Mihaela, statutul de vedetă sau de persoană publică le îndreptăţeşte să fie considerate drept dive.

În urmă cu câteva luni, m-am întâlnit în holul Hotelului Marriott, imediat după un eveniment, cu Mihaela Rădulescu. Am întrebat-o, cu acea ocazie, dacă vrea să facem un shooting pentru coperta revistei DIVA şi un articol mai amplu.

Cu francheţea-i bine-cunoscută, diva mi-a răspuns: „Florin, luna asta fac vreo şapte coperţi pentru diverse reviste! Chiar vrei să fac şi pentru voi?”.

Mi-am dat seama că, în momentul în care eşti solicitată astfel, în momentul în care te fugăresc mereu paparazzi