Actor aflat în vârful carierei, Victor Rebengiuc este călăuza care-i duce pe spectatori spre punctul culminant al operei lui Dostoievski. „Legenda Marelui Inchizitor“ răspunde la o întrebare pe care scriitorul rus a avut curajul să şi-o pună: „Ce s-ar întâmpla dacă Iisus ar coborî din nou pe Pământ?“.

A doua venire a lui Hristos este prevăzută în Evanghelie în cu totul altă formă decât în textul romancierului. Iisus va veni pentru Judecata de Apoi şi pentru a deschide Împărăţia eternă. În fragmentul din „Fraţii Karamazov", prin care trăieşte şi spectacolul Teatrului Naţional, Iisus se arată lumii în trupul unui om obişnuit.

Fiul Lui Dumnezeu ajunge la o răscruce a istoriei, în Spania, la Sevilla, la începutul anilor 1500, în plină Inchiziţie. Marii prelaţi au puteri discreţionare şi îi pedepsesc exemplar pe toţi cei care îi contestă.

În această epocă nesigură, Iisus îşi dezvăluie abilităţile care îl confirmă ca Fiu al lui Dumnezeu: vindecă prin gesturi simple, îi redă unui orb vederea şi trezeşte din morţi o copilă de doar şapte ani. Marele Inchizitor traversează piaţa chiar în acel moment şi îl arestează pe Mântuitor, aruncându-l în temniţă.

Confruntarea eternă

Dostoievski, care şi-a catalogat textul drept „poem", întoarce o nouă filă din războiul dintre diavol şi Dumnezeu, oferindu-i Inchizitorului un rechizitoriu care poate zgâlţâi orice conştiinţă.

Regizorul Radu Penciulescu nu duce dialogul în pragul uşii închisorii, ci păstrează distanţa între victimă şi călău, lăsându-l pe Inchizitor să-şi expună motivele din fotoliul său de acasă, în intimitatea confortabilă a căminului său opulent.

„De ce ai venit să ne tulburi? Pentru că ne tulburi, ştii asta", îl interoghează Inchizitorul pe Hristos, fără să primească niciun răspuns. Îl întreabă din mijlocul conştiinţei sale pervertite. Pentru că Iisus vine mereu în mintea adevăraţi