După ce am citit romanul lui Mircea Eliade, noi citim eliadeşte orice text sau imagine despre strada Mântuleasa. Este aici o prejudecată, cultural pozitivă după Gadamer, care ne ajută pe noi toţi să întindem un fel de arc de sens între prezent şi sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Nu ne mai interesează atunci dacă povestirile lui Eliade sunt adevărate, în sens de conforme cu documentele, ci observăm mai curând că documentele însele degajă un sens care preîntîmpină, parcă, sensul povestirilor. Nu mai este vorba atunci de vechiul mimesis, ci de două configurări autonome de sens care coincid, sau nu, dar sunt egal îndreptăţite. [...] N-aş putea să închei fără să afirm că nimic nu ar putea încununa mai bine aceste iniţiative decât reconstruirea vechii şcoli Mântuleasa şi conceperea unui centru de studii Mircea Eliade în zonă. Mircea a sperat pînă la sfîrşitul vieţii că acest lucru va fi posibil, aşa cum multe scrisori şi planuri ne-o arată. Un centru Eliade în chiar strada Mântuleasa, centrul lumii pentru el – deşi s-ar fi putut simţi acasă fie la Paris, fie la Chicago, unde trăia efectiv – ar fi nu numai un act de dreptate, ci şi unul de atragere a interesului în ţară şi în străinătate pentru ea. Romanul lui Eliade, tradus în mai toate limbile europene şi extraeuropene importante, ar deveni o emblemă a zonei, ca şi a Bucureştiului în genere. Aş fi fericit ca doamna Ruxandra Garofeanu şi domnul primar Neculai Onţanu, pe care-l consider primarul cultural al capitalei, să îmbrăţişeze această idee. (fragment din discursul lui Sorin Alexandrescu) Prof. dr. Sorin Alexandrescu, Centrul de excelenţă în studiul imaginii Universitatea Bucureşti Vineri, 4 decembrie, a avut loc la Primăria sectorului 2, în Sala „I.L. Caragiale“, o întrunire între participanţii la proiectul „Mântuleasa – geografie mitică bucureşteană“ (iniţiat de Fundaţia Pro Patrimonio) şi autorităţile care