EVOLUŢIE. Vechii artişti ai filmelor de animaţie s-au adaptat la noile tehnologii şi vor să concureze cu Shrek sau Ice Age. Sursa: Codrin Prisecaru

În fiecare zi, la 19 şi 20 fix, Mihaela sau Bălănel şi Mieunel adunau milioane de copii din toată ţara, în faţa televizoarelor alb-negru, la „desene”. Erau momentele în care nu mai vedeai pe afară ţipenie de prichindel.

După Revoluţie, au colorat televizorul desenele animate din străinătate, personaje precum Sandy Bell, Captain Planet, apoi Pokemon, mai nou Shrek şi dintotdeauna Tom şi Jerry.

Lumea animaţiei a evoluat odată cu tehnica, iar artiştii, părinţii personajelor colorate, s-au adaptat şi au trecut de la creion şi coală, la mouse, tastatură şi programe sofisticate pe computer.

De la creion, la mouse şi Photoshop

Mihai Şurubaru trăieşte de peste 30 de ani în lumea desenelor animate, el fiind cel care a schiţat, printre altele, celebra poveste istorică a Stejarului din Borzeşti sau, mai nou - „O zi din viaţa lui Ionescu”.

În 1977, după ce a terminat Liceul de Artă din Ploieşti, a plecat în Capitală să se întreacă în creion cu peste 200 de candidaţi din toată ţara. A fost selectat pentru studiourile Animafilm, acolo unde, până la Revoluţie, a trăit Mihaela şi prietenii ei.

După ’90, când „fabrica de desene animate” a luat direcţia falimentului, artiştii s-au împărţit la mai multe studiouri şi au continuat să creeze noi personaje pentru cei mici. Însă din cauza concurenţei din afară, multe dintre ele nu au rezistat prea mult. „Printre cele mai mari, după ’90, au fost producţii precum Pellezinho, un serial de 52 de episoade, sau Piccolo şi Saxo”.

Dubla 1, desenul 2, motor!

Acum, în fostul circ al foamei din zona Piaţa Unirii, printre multe birouri de firme, şi-a făcut loc şi studioul lui Şurubaru - „