Regizorul ne-a vorbit despre drumul anevoios pe care l-a parcurs în alegerea actorilor potriviţi pentru filmul său de debut „Cealaltă Irina“. Lungmetrajul care îi are ca protagonişti pe Andi Vasluianu şi Simona Popescu rulează în cinematografele din toată ţara.

În „Cealaltă Irina", Andi Vasluianu interpretează rolul soţului care investighează dispariţia soţiei lui. Pe parcursul „anchetei", el trece prin tot felul de momente stranii. Cum aţi ajuns la această poveste?

Eu i-am cunoscut pe oamenii cărora li s-a întâmplat tragedia şi am văzut cât de dificil i-a fost acelui bărbat să meargă pe firul poveştii. Toate demersurile lui de a afla ce s-a întâmplat cu nevasta lui întâmpină o rezistenţă mută. Cred că aici s-a declanşat în mine dorinţa de a spune povestea. Nu atât drama ei, dar lupta aceasta kafkiană cu birocraţia.

Băşcălia omniprezentă în foarte multe dintre filmele româneşti este pusă aici într-un plan secund.

Povestea urmăreşte, în primul rând, drumul unui om în viaţă, care îşi iubeşte foarte mult soţia şi nu poate să accepte ideea că ea nu l-a iubit, l-a înşelat, l-a trădat. Este un fel de Don Quijote. „Cealaltă Irina" nu este un film poliţist, niciodată nu a fost gândit ca un film poliţist sau un thriller, aşa cum a fost numit în Italia, de exemplu. Este un film despre o relaţie.

Mircea Diaconu din „Merele Roşii" a fost o sursă de inspiraţie?

În clipa în care am scris scenariul ne-am gândit la posibili actori. Ceea ce aveam eu în minte la vremea aceea era un fel de personaj à la Mircea Diaconu. N-am găsit. Nu există în clipa de faţă un asemenea actor la 30, 35 de ani care să acopere zona aceasta. Şi atunci a trebuit să reinventez povestea şi, pretenţios spus, a trebuit să-l reinventez pe Andi Vasluianu. Pariul de la început, al meu şi al celor din echipă, era să aducem în film, mai ales în rolurile pr