Viaţa pomilor se poate termina după Anul Nou sau nu. Cei care-i cumpără le decid viitorul. După 5, 10 sau 25 de ani trăiţi în pădure sau în plantaţie, sute de mii de brazi petrec anual câteva zile în casele românilor, de Sărbători, apoi mor. De câţiva ani există alternativă.

Cu două zile înaintea Crăciunului din 2008, Alexandra Buzaş (24 de ani) s-a suit în maşină cu tatăl ei şi a mers la o seră de lângă Braşov să cumpere brad. Voia să renunţe la pomul tăiat pentru împodobit, iar varianta de plastic i se părea nefericită. Căuta unul în ghiveci, pe care să-l poată planta după Sărbători în curtea casei părinţilor, la Daneş, o comună din apropiere de Sighişoara. Voia să păstreze „sufletul brăduţului de Crăciun" fără să facă rău pădurilor care şi-aşa „stau prost cu pomii".

Relaţia Alexandrei cu bradul de Crăciun a fost întotdeauna specială. „L-am iubit mereu, l-am îngrijit, iar despărţirea de el a fost una dureroasă, de fiecare dată. Am zis că e cazul să nu mă mai despart de brad şi să-mi aducă Moşul unul care să rămână mereu cu mine".

Plimbându-se printre potenţialii pretendenţi la statutul de „Bradul ei", Alexandra l-a văzut. „Era atât de cochet şi de prietenos încât am ştiut că el e alesul". A plătit 250 de lei, mai mult decât dublul preţului unui brad tăiat. Cu tot cu ghiveci, avea cam aceeaşi înălţime cu ea, „un metru 65". Specialiştii spun că unui brad îi ia între 8 şi 12 ani să ajungă la înălţimea asta.

Aclimatizat în sufragerie

Bradul a mers aproximativ 120 de kilometri pe bancheta din spate a maşinii până să ajungă la Daneş. A stat întâi în curtea casei, să se obişnuiască cu locul, iar în după-amiaza Ajunului i-a fost curăţat ghiveciul de pământ şi a fost transportat în sufragerie. Şi-a găsit locul în mijlocul livingului, între două canapele. A fost îmbrăcat cu luminiţe albe şi decoraţiuni din lemn şi paie, roşii şi argintii, pentru