Multe publicaţii din întreaga lume se ocupă spre sfârşitul acestui an cu tradiţionalele bilanţuri. Ne putem întâlni cu tot felul de superlative, cu înşiruiri de succese şi eşecuri, cu originalitate şi banalitate. Am ales la întâmplare (mă rog, nu chiar la întâmplare) câteva exemple.
Au trecut mai bine de 40 de ani de la publicarea principiului lui Peter, care afirma că în orice structură organizatorică oamenii luptă pentru a-şi atinge nivelul de incompetenţă. Sociologul canadian Laurence J. Peter a constatat că în funcţii de conducere ajung de multe ori indivizi care nu ar fi în stare să organizeze o beţie într-o fabrică de bere. Mister pe cale de a fi descifrat.
Italienii Parrondo şi Rapisarda au observat că oamenii promovaţi fiindcă sunt eficienţi nu fac faţă întotdeauna în noile funcţii. Soluţia propusă de ei este de o simplitate tulburătoare. Promovările trebuie făcute absolut la întâmplare, şi nu pe baza rezultatelor anterioare. Astfel motivaţia şi eficienţa salariatului cresc, spre binele companiei. Nu există deocamdată rezultate convingătoare.
În Japonia, neurofiziologul Takeshi Terao lansează o propunere care ar putea să asigure sănătatea mintală a unui important segment de populaţie. Introducerea în apa potabilă a unei mici cantităţi de litiu (simbol chimic Li), menită să îi echilibreze pe depresivi şi pe bipolari, ar completa prezenţa clorului şi fluorului, de mult considerate acceptabile.
Sărurile de litiu sunt folosite în psihiatrie pentru tratamentul tulburărilor afective, dar cantităţile introduse în apa de băut ar fi destul de mici pentru a evita efectele secundare nedorite. Ideea îşi mai pierde din atractivitate dacă ne gândim că tratamentul a fost iniţial propus de un biolog australian. El a constatat că şoarecii din laborator intră în stare de letargie dacă gustă din conţinutul unui borcan cu săruri de litiu răsturnat din greşea