"Singurele cantităţi semnificative de capital atrase în România prin politica monetară au venit sub formă de împrumuturi de stat. Binecunoscuta incapacitate a acestor guverne de a folosi mai mult de 20% din împrumuturi pentru investiţii în capacităţi productive - în special căi ferate - trebuie să le fie atribuită în întregime guvernelor înseşi. Proporţia din sumele respective, cheltuită pentru a finanţa expansiunea aparatelor birocratice, a depăşit chiar şi acea parte din aceleaşi sume, folosită pentru plata datoriilor, ea devenind cea mai importantă formă de secătuire a fondurilor în cauză şi a bugetelor de stat. Ele făceau ca formaţiile birocratice să devină mult mai atractive decât antreprenoriatul economic privat."

Dacă credeţi că acest text e scris azi vă înşelaţi.

Este vorba despre guvernele României din perioada 1900-1911 în lucrarea franceză "Originile înapoierii în Europa de Est", publicată în 1989. Ce s-a schimbat într-un secol?

Viaţa nu e o partidă de zaruri, nu hazardul ne conduce. E nevoie de ordine. Într-o lume fără ordine, raporturile de putere sunt dominante. Victimă sigură e societatea civilă. Se impune diletantismul şi voluntarismul. Iniţiativele, auto-afirmarea şi participarea individuală sunt înăbuşite. Politicienii, mai degrabă cu voia lor decât fără voie, poartă vina pentru amploarea crizei care stăpâneşte România acum.

Dar crucea crizei o poartă oamenii. Statul nu mai dă contribuabililor nici măcar ceea ce primeşte, căci costurile cu birocraţia şi costurile împrumuturilor de stat doboară veniturile reale ale celor îndreptăţiţi la o viaţă normală sub ocrotirea statului. Încrederea oamenilor în reguli a scăzut dramatic, iar impunerea regulilor de către instituţii necredibile, măcinate de corupţie, n-are cum să fie eficientă. Măcar în Marea Britanie, în ultimul discurs al reginei din noiembrie acest an - c