Petreceri cu lăutari, jocuri de cărţi, prostituate, străzi rău-famate şi bişniţă cu ţigări: deşi mai puţin frământată decât astăzi, viaţa de noapte a Bucureştiului de dinainte de revoluţie nu era tocmai searbădă. Dacă studenţii se duceau la casele de cultură gen Preoteasa, românii cu bani şi străinii se îndreptau spre marile restaurante centrale Lido, Ambasador, Intercontinental sau Doina. Sursa: washjeff.edu

“Era Perla din Dorobanţi; prin Berceni, Aluniş era un restaurant frumos. Dar pe la 12 cel târziu se închideau”, îşi aminteşte Vasile Bănică, un taximetrist în vârstă de 62 de ani, care a petrecut jumătate din viaţă plimbându-şi clienţii prin toate colţurile oraşului de pe Dâmboviţa. “Era un program şi te avertiza dinainte când închide”.

Însă petrecerile se prelungeau în spaţiul privat, condimentate de jocuri de cărţi, ilegale la acea vreme: „Şi noi mergeam cu studenţii, mai ales cu grecii. Ăia ziua se duceau la şcoală şi circulau toată noaptea: mergeau ba la unii, ba la alţii”.

Melody Bar şi Atlantic Bar erau alte două localuri faimoase pentru viaţa de noapte, frecventate şi de Nicu Ceauşescu, în vremea în care o întâlnea acolo pe cântăreaţa Jeanina Matei, relatează Bănică din cele auzite de la lume.

Fane Spoitoru petrecea cu lăutarii şi cu poliţiştii

“Fane Spoitoru mergea la restuarant la Aluniş. Eu aveam unu’ care era la Bellu, acolo, şi întâmplarea a făcut să mă duc şi şedeam cu ei. Când colo, era Fane Spoitoru. A venit cu lăutari, cu astea, că erau şi poliţişti d-ăştia care îl cunoşteau. Ăsta lucra acolo, era şeful la cimitirele astea. Era cu lăutari, se jucau cărţi”, povesteşte el.

Iubirile de o oră se legau pe străzile din preajma Gării de Nord : „Era renumită Ştefan Furtună, de la Gară”. Unii clienţi apelau la cunoştinţele taximetriştilor pentru a-i ghida în Bucureştiul întortochia