Cui i-e dor de Cioran? I. În jurul unui debut insolit: întrebări şi presupoziţii Cine s-ar mai încumeta să se pronunţe la începutul anului 2010 asupra aşteptărilor publicului literar francez din toamna lui 2008? Se pare totuşi că debutul ca romancier, la vîrsta la care cetăţeanul normal se pregăteşte de „retraite“, al unui autor cunoscut pînă atunci numai ca jurnalist şi critic literar, şi anume într-un cerc restrîns de literaţi – o asemenea noutate nu a constituit un „eveniment“ în ambianţa penultimei rentrée. Ecouri notabile nu s-au stîrnit, pare-se, nici chiar cînd, curînd după apariţie, romanul lui Bruno de Cessole, cu titlul lung şi destul de greu de memorat, L’Heure de la fermeture dans les jardins d’Occident1, a concurat pentru marele premiu al Academiei Franceze şi a ajuns pe locul al doilea în lista celor mai bune romane ale anului. Să se fi schimbat radical situaţia cîteva luni mai tîrziu, graţie Premiului Des Deux Magots cu care Cessole a fost distins în ianuarie 2009? Dacă nici această faimă cucerită de autor nu a fost urmată de un succes real al cărţii – şi, din cîte ne dăm seama, semnele unei asemenea evoluţii nu abundă – va trebui să analizăm mai atent paradoxul, înainte de a incrimina publicul cititor, şi înainte ca al doilea roman publicat recent de Cessole2 să accelereze uitarea celui anterior. Elogii mari, public mic: de ce iese din comun L’Heure de la fermeture (ne vom îngădui această abreviere în cele ce urmează)? Motive de reticenţă, suspiciune sau pură neînţelegere din partea cititorului mediu se pot găsi, fără îndoială, chiar dacă luăm în consideraţie numai cariera lui Bruno de Cessole. Nu este straniu acest debut literar atît de mult amînat, în cazul unui scriitor care de la prima pagină a primei lui opere literare te stupefiază de-a dreptul cu splendoarea stilului său şi se menţine ferm la înălţime, briliant, magistral, pînă la ultim