A debutat pe scenă la o vârstă la care alţi copii se joacă pe calculator şi a câştigat de cinci ori concursul Naţional de Dramaturgie „Tinere Condeie".

Este îndrăgostit de teatru de mic copil. A rămas fascinat de expresivitatea actorilor şi punerea în scenă a pieselor de teatru. Tocmai de aceea a vrut să fie parte din această îmbinare între artă şi talent şi a început să joace în piese de teatru de la vârsta de 12 ani.

Producţia „Zâmbetul lui Seneca" l-a inspirat să scrie prima piesă de teatru, care avea să îi aducă mai multe primii locale şi naţionale. Talentul său înăscut de a scrie piese de teatru i-a determinat pe criticii de specialitate să îi acorde de cinci ori premiul I la concursul Naţional de Dramaturgie „Tinere Condeie".

În 2006, Daniel îşi continuă parcursul de excepţie după ce obţine premiul de regie cu piesa proprie intitulată „Maria" şi care, paradoxal, fusese scrisă pentru un alt concurs.

Deşi joacă teatru de la o vârstă foarte fragedă şi scrie piese, publicate ulterior în cărţi de specialitate, nu a reuşit să intre la actorie, chiar dacă a încercat de două ori.

Vocaţia lui Daniel este regia, dovadă că a şi intrat din prima la această specializare din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică.

Un poet în devenire

Până la 22 de ani, Daniel a scris nouă poezii, dovedind că poate schimba oricând registrul. „M-am simţit inspirat. Nu vreau să devin poet, deşi în sufletul meu sunt poet", ne declară simplu proaspătul student la regie.

Visul lui este să devină un regizor important, dar este conştient că trebuie să munceşti pe brânci ca să fii recunoscut în branşă. Regizorii sunt cunoscuţi ca persoane extrem de orgolioase şi autoritare, care nu prea acceptă alte puncte de vedere.

Daniel nu vrea să ajungă un scorţos şi ne face dovada, sp