Noi risipim apa în timp ce milioane nu au acces direct la apă potabilă;

Noi avem un acoperiș în timp ce alții se ‘bucură’ de cerul înstelat;

Noi golim supermarketurile, gătim cît pentru 5 familii și aruncăm mai mult de jumătate în timp ce milioane nu au mîncat de mai bine de o săptămînă;

Noi cumpărăm, cu bani împrumutați și pe care nu-i vom putea returna multe generații de acum înainte, lucruri de care nu avem nevoie, ca să impresionăm oameni pe care nu-i cunoaștem;

Noi confundăm o faptă bună cu abținerea de la a nu face rău;

Noi vrem să oferim într-o zi tot, în loc să oferim cîte puțin în fiecare zi și ne mirăm că nu putem;

Noi suntem sănătoși și refuzăm să acceptăm că sunt alții care își trăiesc mai toată viața, așa cum e ea, mai mult prin spitale;

Noi ne culcăm liniștiți în timp ce multora le este frică să adoarmă, neștiind dacă a doua zi vor mai apuca să vadă lumina soarelui;

Noi ne considerăm familiști deși nu ne vedem rudele decît o dată sau de două ori pe an, în timp ce milioane au fost separați de cei dragi, despre care acum nu mai știu nimic…

Noi…noi nu putem…

Omenirea încearcă din răsputeri, de zeci de ani să întoarcă conceptul de ‘eu’ în ‘noi’ și nu reușește…‘Let’s turn me into we’ este laitmotivul cel mai des întîlnit – în trainingurile companiilor, în predicile ‘luminaților’…

Este absolut normal. ‘Noi’ nu avem un țel comun – cînd ție ți-e sete, lui îi este foame, mie frig, iar ei sunt prea slăbiți de boală…

Culmea este că atunci cînd ‘noi’ nu mai putem se găsește un ‘eu’ care poate dar mai ales care vrea.

Efortul de a mobiliza conștiința colectivă s-a dovedit zadarnic. Ba chiar dăunător. Din cauza acestui ‘noi’ fiecare a așteptat ca altcineva să facă ceea ce trebuia să facă el.

În spatele lui ‘noi’ s-au ascuns toți incompetenții și lașii. În acest fel, paraziții societăți